Mama Geea sau Pământul, cum vreți să-i spuneți, ne suportă. De milioane de ani tace și rabdă. Ne-am născut noi, un fel de Gică Contra împotriva ei și dăm din vreascuri de câteva mii de ani. Ba vrem cărbune, aur, gaze ori petrol și-i scormonim prin măruntaie, ba ne plac pădurile seculare și le radem cu drujba de parcă nici n-ar fi fost, ba ne cățărăm pe unde nici vulturii nu se încumetă, ori ne scufundăm prin abisuri întunecate.
Ea, Mama Geea, tace și rabdă. Ne mai dă câte un ghiont câteodată să ne atenționeze, dar noi nu și nu. De-a lungul vremii ne-a mai servit și câte un bobârnac cum ar fi ciuma, lepra, SIDA, variola ori te miri ce alte lighioane din astea a mai avut la îndemână. Putem da vina pe ea? Eu cred că nu, pentru că majoritatea acestora sunt și din vina noastră.
Mai nou am avut parte de gripă aviară, gălbează, boala vacii nebune ori Covid. Din cele aproape 8 miliarde de suflete bipede câte populează în prezent pământul, s-au mai dus câteva, dar tot mulți am rămas. Și pentru că ea, Terra ne suportă așa nebuni și proști cum suntem, tot noi (ființe evoluate nu?) ne dăm cu stângul în dreptul, facem din țânțar armăsar și ne tăiem craca de sub picioare.
Ultima găselniță (o fi a noastră, o fi a planetei, nu știu) e variola maimuței, o boală fără leac (ups, ghinion pentru industria pharma) dar, din fericire, nu este foarte contagioasă între oameni și care trece de la sine.
Mintea iscoditoare și curioasă a omului îl împinge să facă de multe ori lucruri nebunești care distrug echilibrul acestei planete. Ori mama natură nu acceptă dezechilibre majore și se mai scutură din când în când, asemeni unui câine după o baie generală.
Întrebarea e ce învățăm noi din asta? Din punctul meu de vedere… mai nimic. Continuăm să ne facem rău unii altora, să ne săpăm la temelie, să băgăm bățul prin gard, ori să ne dăm cu stângul în dreptul; pentru că așa suntem noi, un fel de Gică Contra, îngust la minte precum un Dorel în exercițiul funcțiunii, uitând mai tot timpul că nu suntem singuri și nici nu vom „împărății lumea“.
Am putea trăi în pace și armonie? Cu siguranță da, dar… de ce? De ce dacă se poate și altfel. Pe principiul „Toată lumea să trăiască, numai noi să nu murim“. Ne va veni și nouă rândul, mai devreme ori mai târziu. Dar oare vom realiza atunci, în ultima clipă, că puteam să trăim și altfel? În pace și comuniune unii cu alții și împreună cu natura? Indiferent de răspuns, concluzia e certă: suntem prea mulți; mult prea mulți și din păcate… fără minte.
Sursă foto: descopera.ro
Dan AGACHE
”Mama Geea sau Pământul, cum vreți să-i spuneți …”
–
… parcă Terra (în oarece limbi latine).
Despre Tata … nimic?