Încă un an, încă o sărbătoare, încă o Zi Națională trecută și petrecută de fiecare, atât cât a putut. La mare cinste și anul acesta au fost paradele militare, discursurile politicienilor, fasolea (cu sau fără ciolan) și călătoriile prilejuite de minivacanța de 4 zile.
Unii au ales stațiunile montane de pe Valea Prahovei și, din cele 4 zile libere, două le-au petrecut în mașină, în trafic. Încă una la rând la telecabină ori în căutarea unui inexistent loc de parcare. Una peste alta au avut plăcerea să se bucure de zăpadă puțin; mult prea puțin față de cât ar fi vrut sau au sperat.
Alții s-au odihnit; somn, televizor, mâncare, mai o carte de citit sau o tablă cu prietenii, mai o vizită la cei dragi ori câte o plimbare pe Corso. E drept că și vremea a fost cât de cât prielnică pentru așa ceva: ploi puține, temperaturi de sfârșit de martie, cu vântul au cam avut de furcă.
Au mai fost românii care au strigat „La mulți ani, români, La mulți ani, România“ de pe la Paris, din Egipt, din Dubai sau… mai de-aproape, de la Hajdúszoboszló, din piscine. În loc de fasole cu ciolan au beneficiat de meniuri a la carte ori de cine festive cu lumânări pe masă și lăutari la ureche.
Au mai fost și alții care au petrecut acest 1 Decembrie pe repede înainte; între două avioane, între două călătorii în țările calde, între Africa și Arabia Saudită. Oboseală mare cu alergătura asta. Hakuna Matata prin Zanzibar (oare o fi fost și la o bere cu Tăițelu? Întreb, nu dau cu parul) și Deșteaptă-te, române la Arcul de Triumf; șampanie la recepția de ziua României; schimbat valizele (că năravul… nicio șansă), pupat consoarta și fuga la aeroport pentru 3 minute la Dubai, la COP28, unde va susține un discurs în care va evidenția „că schimbările climatice se intensifică, iar efectele acestora sunt dezastruoase în întreaga lume”. Adânc, foarte adânc.
Oare va vorbi și despre austriecii, bărbieri de meserie, ce au ras pădurile românești vechi de sute de ani? Care mai cu acte, care fără, bașca românașii, copii isteți care le-au ținut isonul? Iar întreb, dar… cine să-mi răspundă.
Între timp, acasă (locul acela de unde pleacă președintele în excursii, vizite și vacanțe cu avioane demne de baronii cartelurilor columbiene), acasă, zic, a fost perioadă de pauză și relativă liniște pentru mai mulți angajați: poștași, salariați de pe la AJPIS, case de Pensii, DSP, dascăli și alte categorii socio-profesionale, nemulțumite de salarizare.
„Ghinion“, ar spune unii, zâmbind larg, cu gura până la urechi. „Curat ghinion, coane Fănică“, vorba lui nenea Iancu Caragiale, curat ghinion. Dar, asta e; ne-am refăcut forțele, ne-am odihnit, am prins puteri și până la Crăciun (că și așa nu a mai rămas mult) mai ieșim la un protest, mai scăpăm un condamnat peste graniță, mai închiriem un avion pentru o călătorie în interesul românilor, mai punem țara pe radarul… stai, că nu știu pe unde mai trebuie pus: în Africa a fost, în SUA la pus (are și dovadă, șapca lui Trump), prin Asia a fost, a mai bifat America de Sud, cu rezultate greu cuantificabile…
Gata, știu! Va pleca către sfârșitul anului în… Laponia; Moș Crăciun, crăciunițe, săniuțe, saci cu daruri, că și așa la anul, pe vremea asta va fi istorie… Dar, mai bine nu în Laponia că e frig rău pe acolo și mai nou observ că nu-i mai place roșul (nu știu dacă și cel de pe crăciunițe, dar cel din Guvern, sigur nu).
Așa că, tragem linie și socotim: a mai trecut un 1 Decembrie, a mai trecut o minivacanță de 4 zile, mai alergăm prin magazine pentru cumpărături de sărbătorile de iarnă, mai dăm o privire pe la televizor să vedem cine cu cine se mai ceartă, cine și unde mai pleacă, cine și unde mai fuge și… ne bucurăm. Atârnăm haina cu patriotismul în cui (e bună și anul viitor) și ne continuăm ritmul vieții de zi cu zi.
La mulți ani, români. La mulți ani, România!
Dan AGACHE
