Jurnalismul e o meserie ca oricare alta, cu bune și rele, cu satisfacții și neîmpliniri, cu nervi, stres, oboseală și nopți nedormite, cu bucurii și tristeți. Atâta doar că trebuie să lucrezi la foc continuu; la fel ca în siderurgie, aidoma medicilor din urgențe sau mecanicilor de locomotive. Meseria nu are zile libere, program normal de 8 ore, după care pui pixul în cui și treci la viața de civilie.
Dacă ești jurnalist ești și ziua și noaptea, și în afara orelor de program, și în concediu; ești mereu, pentru că altfel nu ești jurnalist. Meseria asta are un singur defect; ești mereu legat de un termen limită, până la care trebuie să pregătești o știre, să scrii un editorial sau să dai ora exactă. Meseria se face cu pasiune, cu dăruire și nervi. Asta pentru că mereu se găsesc, hai să zicem, cârcotași care să critice orice, oricând, oriunde. Și asta pentru că pe lângă libertatea presei ne-am câștigat și libertatea de a critica; și dacă trebuie și dacă nu.
Nici anul pe care îl încheiem nu s-a deosebit prea mult de ceilalți; poate mai greu decât alții ori mai ușor, depinde de cum te-ai poziționat redacțional. Ceea ce va veni însă în 2024 e greu de explicat în cuvinte. Nu va fi greu, va fi… criminal. Anul cu patru rânduri de alegeri în care partidele mari încearcă să nu piardă teren, iar cele extremiste câștigă simpatizanți pe zi ce trece, va aduce o luptă crâncenă, la baionetă pentru un fotoliu în grupul celor ce vor să conducă țara.
Dar nu despre 2024 vreau să vorbesc acum; vom avea timp 366 de zile să vedem, să observăm, să-l trăim și să comentăm. Vom avea circ (la fel cum acesta a început deja în Parlamentul României), vom avea defilări în cătușe ale oamenilor politici ori a unor afaceriști mai mult sau mai puțin veroși, vor curge precum Dunărea promisiunile politicienilor și, probabil, și tradiționalele atenții, gen mici și bere gratis, mai un kilogram de zahăr ori o sticlă de ulei, depinde de fiecare politician în parte.
Până va începe sarabanda promisiunilor îmi fac o datorie de onoare în a consemna în date statistice anul 2023 pentru Reper24. Peste 2500 de știri și editoriale; zeci de transmisiuni directe din cele mai diverse locuri, sute de întâmplări consemnate pe loc sau pe parcursul zilelor ce au urmat evenimentului. Mii de telefoane, de persoane contactate din dorința de a afla adevărul și a-l transmite cititorilor.
Am fost corecți și onești? Eu zic că da, chiar dacă nu i-am mulțumit pe toți. E și normal, fiecare gândește altfel, fiecare are o opțiune politică sau o formațiune ori un personaj în care are încredere. Fiecare vede adevărul lui și atacurile, jignirile și înjurăturile au venit tocmai de la cei ce nu înțeleg că nu trebuie să ne placă doar ce le place lor. Fiecare e unicat în felul său, fiecare gândește după mintea lui, fiecare vede lucrurile altfel. Și e normal să fie așa.
Spuneam că ne așteaptă un an greu: și pe noi, jurnaliștii și pe voi, cititorii. Pe noi pentru că trebuie să împăcăm și capra și varza după cum se spune; să ne onorăm și contractele și să înghițim toate gogoșile și promisiunile electorale. Pe voi vă așteaptă un an în care de multe ori va trebui să citiți printre rânduri, să descoperiți lucruri ce nu sunt spuse sau nu pot fi spuse, să alegeți grâul de neghină și, mai ales, să gândiți bine atunci când democrația vă dă dreptul să puneți ștampila pe un candidat.
Cugetați adânc, faceți precum croitorul (măsurați de 10 ori și tăiați o singură dată) și alegeți oameni cât de cât de încredere, care să vă schimbe și vouă viața în bine, nu doar lor.
Așa să ne ajute Dumnezeu!
Sursă foto: adobe Stock
Dan AGACHE
Toți o apă ș-un pământ! Axa hoților e transpartinică. Cei care au mai avut un dram de bun simț au fost mâncați cu fulgi cu tot. Cei care au scăpat totuși sunt ca o picătură in valurile oceanului. Avem două soluții – ori plecăm cu toții, ori scoatem furcile și coasele.
„Pe voi vă așteaptă un an în care de multe ori va trebui să citiți printre rânduri, să descoperiți lucruri ce nu sunt spuse sau nu pot fi spuse, să alegeți grâul de neghină și, mai ales, să gândiți bine atunci când democrația vă dă dreptul să puneți ștampila pe un candidat”
Când ai coloană vertebrală poți să scrii și lucruri care nu pot fi spuse!?! Sau?!?
Lasă șef, ăstea sunt vise. Dacă presa ne aruncă o porcheria noi trebuie să fim de acord. Dacă nu, suntem împotriva sistemului restul articolului este praf în ochi, oftica credului care mai crede că în România se mai face presă liberă;ei nu,răspuns GREȘIT!Presa este vândută, aservită politicului și serviciilor secrete 🤞🤞🤞.Nu trebuie să mai credem nimic, vorbele sunt zero barat ,imaginea de zi cu zi asta este realitatea, nu aia pe care presa coruptă încearcă să ne-o vâre cu forța în tărtăcuță!Șef,ai încercat, nu merge, e slab articolul, mai încercați, nu toți suntem desculți în tramvai, up-datați la comandă adică idioți la a lua comanda!
Nu trebuie sa te chinui sa citesti articole din presă. Încearcă ceva beletristică. În ea poate ai încredere.