Alergăm prin viață

Dacă e să privim puțin în viața noastră, cu sinceritate, ne vom vedea alergând. Din fragedă pruncie până la vremea senectuții, nu facem altceva decât să alergăm.

De mici începem să alergăm prin casă de-a bușilea după țâța mamei dătătoare de energie pentru a alerga mai departe. Când am crescut copăcel, alergăm pe maidan cu mingea, ori prin păduri, liberi și fără griji asemeni păsărilor cerului. Mai trec niște ani și mai alergăm pe la orele de sport, la întâlnirea cu prietenii, ori alergăm după vreo codană ce ne-a pus inima pe jar.

Ajunși la casa noastră continuăm să alergăm după bani, alergăm după funcții, alergăm să-i facem șefului pe plac că doar doar ne trece la o primă de Crăciun. Alergăm să le-o luăm înainte colegilor, alergăm după autobuz, după cumpărături, ori după vreun bilet la meci ori la cinema.

Alergăm după ăla micu să nu cadă, alergăm pe lângă bicicleta lui când dă singur primele pedale, alergăm. Alergăm prin ploaie ori prin arșiță, de frica unui guturai ori după o bere rece, mereu alergăm. Alergăm de la un job la altul că numai așa putem face față prețurilor din galantare ce aleargă mai repede ca noi.

Când vine vremea pensionării nu ne oprim; alergăm în continuare dar mai încetișor, pe măsura CNP-ului din buletin. Alergăm de la o farmacie la alta după medicamentele lipsă, alergăm de la un magazin la altul în căutarea unui preț mai mic ori, cine știe, a unor oferte, alergăm la piață după un zarzavat mai proaspăt, alergăm.

Mă și mir cum de ne mai țin picioarele? Ei, dar și când ne lasă nu ne oprim: alergăm la medic, apoi iar la farmacie și, dacă mai avem puțină vlagă în noi alergăm după nepoți. Zi de zi, an de an, alergăm. Nu primim nici diplome și nici medalii pentru efortul nostru. Așa e scris în ADN-ul nostru să alergăm mereu.

Iar în final, când tragem linie, nu e deloc exclus să fi alergat singuri toată viața și…să ieșim pe locul doi!

sursă foto: Newsweek

Dan AGACHE

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Știrile zilei