Când românul confundă munca cinstită cu invazia străină!
Am văzut și eu postarea aia cu nenea care ne învăța cum să facem boicot la livratorii străini, refuzând comanda. Cică, dacă-i dăm afară pe ei, o să aibă loc românii noștri. E o logică atât de… ingenioasă, că m-a lăsat mască. Adică, dacă lași bacșiș 5 lei, ai o inimă de român adevărat, dar dacă ești din Nepal și muncești pe rupte să-ți ții familia, ești un soi de infractor economic?
Sincer, cred că ăia de-ți livrează mâncarea noaptea pe ploaie merită aplaudați, nu boicotați. Nu știu de ce, dar îmi imaginez că ar fi o postare mult mai virală dacă s-ar face un filmuleț în care românii se iau la bătaie pe cine să lase mai mult bacșiș.
Să fim serioși, singurul lucru care ne unește ca popor, dincolo de mititei, grătare și manele, e plânsul. Ne plângem că nu găsim pe nimeni să ne ajute, dar când apare cineva dispus să muncească, îl facem „străin” și ne e rușine cu el. Zic, românii mei, dacă suntem un popor atât de fain, de ce ne e frică de toți și toate?
Diana ȘTEFAN
”Boicot cu gust de ipocrizie: să livrăm ură, nu comenzi!”
–
Nu la gaz rusesc s-a referit nenea acela? 🙂
Ei na ,ne-a cuprins mila față de firmele străine….Înduioșătoare situația, plângem cu lacrimi de crocodil. Învățați să gătiți că e plin de proști și habarniști care nu știu să facă o tocăniță, o ciorbă. Plângăcioși și manipulare crasă.