Când doi se ceartă, al treilea… pierde mereu

Se împlinesc astăzi 100 de zile de conflict. 100 de zile de când războiul dintre Rusia și Ucraina a început și se desfășoară atât la nord de România, cât și la Marea Neagră.

Cine sunt combatanții? Păi pe de-o parte Rusia care vrea Donbasul și ieșirea la Marea Neagră, de cealaltă parte Ucraina susținută frenetic de NATO și americani. Întregul conflict care va mai dura (este doar opinia mea) este doar o cărămidă din resetarea mondială pusă la cale de un grup de indivizi (oameni nu pot să le spun), al căror unic scop este creșterea unor averi și așa astronomice.

Industria de armament a SUA a prins aripi și lucrează la foc continuu pentru refacerea stocurilor de armament oferite cu dărnicie Ucrainei, în mare parte muniție și armament depășit tehnic, dar care nu putea fi aruncat la tomberon.

După doi ani de pandemie (altă găselniță pentru îmbogățirea unora), Uniunea Europeană pune umărul la susținerea Ucrainei și își taie singură (încet, dar sigur) craca de sub picioare. Însumate, toate „pedepsele“ aplicate Rusiei privind importurile de gaz și petrol se întorc împotriva populației: creșteri de prețuri în spirală, scumpiri în lanț la absolut toate produsele, o stare de tensiune din ce în ce mai accentuată.

Unele țări suportă mai ușor acest embargou; altele fac ce fac și „se descurcă“ fentând pe ici, pe colo, prin părțile esențiale, vorba lui nenea Iancu, aceste sancțiuni economice. Unele pot și vor rezista mai mult, altele nu și sunt deja în prag de colaps. Ceea ce se vede este, de fapt, o sărăcire a populației, o creștere a furiei față de clasa politică incapabilă să le asigure un trai decent, o nemulțumire față de ceea ce reprezintă această uniune a statelor europene, uniune care aplică o dublă măsură în relațiile cu țările membre.

Indiferent de soarta conflictului slav, Ucraina va avea parte de o susținere economică peste așteptări pentru refacerea țării, Rusia își va relua furnizarea de petrol și gaz la prețuri astronomice, Uniunea Europeană va cumpăra pentru că nu va avea încotro, crescând astfel o nouă generație de oligarhi, iar cetățeanul european se va trezi în postura de „măgăruș“; un fel de prostul satului, care muncește pe rupte și constată că nivelul lui de trai a scăzut dramatic, că nu își mai poate permite mai nimic, că locul lui de muncă este pus în pericol și că viitorul lui și al familiei lui este incert.

Dacă românii au avut posibilitatea unui trai decent emigrând în țările vestice, acum, exact populația acelor țări vestice se simte amenințată și zău nu știu, încotro se mai poate îndrepta. Totul, repet totul, pentru că un grup de indivizi cu verzișori în loc de neuroni să-și satisfacă această „joacă“ planetară.

Aceasta este o opinie personală și trebuie luată ca atare.

Dan AGACHE