Constantin Falcă și Nicolae Sârbu fac de acum parte din galeria cetățenilor de onoare ai județului Caraș-Severin. Ceremonia de înmânare a titlurilor doveditoare s-a derulat săptămâna aceasta în sala de ședințe a Consiliului Județean Caraș-Severin, gazdă a evenimentului fiind Romeo Dunca, președintele forului județean.
Despre viața și activitatea lui Constantin Falcă și a lui Nicolae Sârbu a vorbit Erwin Josef Țigla, președintele Forumului Democrat al Germanilor din Caraș-Severin, la rândul său cetățean de onoare al județului.
Profesorul universitar doctor Constantin Falcă, originar din Răcășdia, s-a făcut cunoscut printr-o activitate didactică și de cercetare științifică concretizată prin tratate, monografii, cursuri și manuale de nivel superior. Medic primar veterinar și doctor în științe medicale-domeniul medicină veterinară, Constantin Falcă este autor și coautor a peste 200 lucrări științifice publicate în țară și străinătate.
De asemenea, a publicat o serie de volume, între care „Cărășeni de neuitat”, lucrare pe care o consideră „opera sa de căpătâi”. „Cărășeni de neuitat” a ajuns la volumul cu nr. 46, în prezent fiind în lucru volumul 47. Un proiect laborios, inițiat alături de profesorul Petru Ciurea și continuat, după decesul acestuia, de unul singur, în condițiile în care, după cum povestea Constantin Falcă „tinerii au fugit de muncă ca dracu de tămâie, atunci când au aflat că la afacerea asta nu pică nimic, că eu lucrez la cooperativa munca în zadar. Dar sunt convins că mi-am făcut datoria față de patria mea restrânsă care se numește Banat”, a mai adăugat Constantin Falcă, în discursul său de mulțumire pentru primirea titlului de cetățean de onoare.
Nicolae Sârbu are și el în spate o vastă activitate culturală, făcând parte din galeria oamenilor de cultură cărășeni cu o amplă carieră de jurnalist, cu experiență în publicistică. Născut în județul Timiș, la Ohaba Forgaci, Nicolae Sârbu a scris de-a lungul cariere sale la numeroase publicații, printre care Flamura, Dimineața, Adevărul sau Timpul, pentru el „ziaristica nefiind doar o meserie, un job întâmplător, ci un destin”, după cum a apreciat Erwin Josef Țigla. După 28 de ani de ziaristică profesionistă, începând din anul 1997 și până la pensionare în 2010, Nicolae Sârbu a fost director al Bibliotecii Județene Paul Iorgovici din Reșița. Este, de asemenea, autorul a numeroase volume, printre care amintim „De 100 de ori Banat”, „Cămila din Bucegi”, „Eu, Nicolae de Ohaba” (volumul care i-a adus și porecla de Conte de Ohaba), „Vitralii sparte”, „Muza nu urcă la etajul 3”, „Albastru de Reșița”.
Cetățean de onoare și al municipiului Reșița, Sârbu a apreciat ca o minune faptul că a reușit pe vremuri să fie ziarist fără a fi membru de partid, că după Revoluție a fost acceptat ca director de Bibliotecii județene timp de aproape 14 ani fără să fie membru de partid, și nu în ultimul rând, că i s-a acordat și titlul onorific de cetățean de onoare al județului fără să facă parte din vreun partid.
„Este o onoare cu care un om de cultură, un gazetar, cu atât mai mult un poet nu se întâlnesc prea des. Este un eveniment pentru mine și o dovadă că, iată, în vremuri în care cultura nu o duce prea bine, în care scrisul și scriitorul nu o duc prea bine, există momente ca acesta în care simți prietenia și aprecierea celor din jur”, a mai adăugat Nicolae Sârbu.
Ceremonia de decernare a titlurilor de cetățeni de onoare a fost prezidată de președintele CJ Caraș-Severin, Romeo Dunca, acesta ținând să precizeze că se bucură de faptul că „județul are atâția oameni de valoare, deși numărul populației este destul de mic”.
Karina TINCUL
„Cetățean de onoare și al municipiului Reșița, Sârbu a apreciat ca o minune faptul că a reușit pe vremuri să fie ziarist fără a fi membru de partid,…”, – DA, în 2009 mai exista incă presa LIBERĂ, acum când citești presa întreaga presă locală, parcă citești același ziar local cotidian „Flamura” al unei „epoci de aur” apuse.
Ce vremuri erau odinioară: „Reciţa noastră“ (1922), „Curierul bănăţean“ (1924-1925), „Glasul muncitorului român“ (1933-1938), „Suflet românesc“ (1935-1938), „Reşiţa“ (1935-1940) şi altele precum, pentru o scurtă perioadă (1944-1945) „Stavila“
Incerc să reamintesc DE CE RESIȚA a fost remarcabilă in EUROPA până la venirea comunismului
Citate din Revista CRONOS, an IV, nr. 9, Ianuarie – Iunie, 2012
,,În 1932 apare revista lunară de critică social-culturală şi politică „Cei nou”. „E un eveniment pentru oraşul nostru … scrie gazeta Deşteptarea.
O revistă de critică social-culturală şi politică în limba română la Reşiţa!? O cercetez cu deamănuntul, cu viu interes, şi să fiu sincer cu inima plină de bucurie.
Înainte de a citi observ că se prezintă exterior bine, ce lasă să am încredere şi în fond .
O cetesc şi de fapt este o surpriză – după viaţa noastră intelectuală de până acum.
Dar însuşi titlul arată că, ce a fost a trecut, acum vor urma „Cei nou”. Şi mă bucură că această surprindere s-a produs de un colaborator preţios al Deşteptării:de dl. Horaţiu
Bandu. Remarc colaboratori destoinici: d. dr. Giurasa, d. St. Moldovan si d-şoara V. Mureşan.”
(25) Revista a publicat aspre critici la adresa vieţii sociale, a situaţiei muncitorilor etc.”
„Tiparnite şi tipografii; oameni de cultură
La Reşiţa existau încă în 1887 trei tipografii: a lui Wunder, a lui Stein, a lui Weis. {36} Tot din aceeaşi sursă aflăm că în 1919 „la Reşiţa lucrează patru tipografii”. (37)
….
…
„Efortul spre cultură al Reşiţei poate fi urmărit şi în privinţa instituţiilor sau societăţilor care au desfăşurat o activitate în planul valorilor spirituale.
„Clubul învăţătorilor” (1874), · · „Reuniunea generală de lectură” (1882), „Cercul român de lectură”, etc.
În cadrul acestor instituţii s-a desfăşurat o activitate cultural-artistică, sportivă, prin conferinţe, întâlniri cu scriitori din Banat, cu oameni de cultură, întreceri, etc
Spre deosebire de aceste vremuri tulburi, gen hărțuiri BULAi & co, in REȘIȚA culturală indepărtată existau:
„Reuniunea Femeilor Române”
„Reuniunea femeilor ortodoxe”,
„Reuniunea culturală şi filantropică a femeilor române”
„Reuniunea Sf. Elisabeta” (romano-catolică),
„Reuniunea femeilor reformate”,
„Reuniunea femeilor evanghelice”
„Reuniunea femeilor izraelite”, etc
Cum a fost trecutul, cum este prezentul și cum va fi viitorul?!
Felicitări, domnule profesor Falcă, cu adevărat un „Cărășan de neuitat”.