fbpx
34.7 C
Reșița
vineri, 12 iulie 24

Cât de educată e … „România eșuată“

După acel Decembrie 1989, România a făcut hemoragie; o hemoragie de locuitori. Rând pe rând au plecat „meseriașii“ la ciordit prin capitalele europene. Îi găseai din Italia și până în Danemarca, din Austria și până în Marea Britanie. Corturi la marginea orașelor, zone insalubre fără apă, canalizare ori un minim de confort, dar erau acolo; într-o lume liberă cu metehne vechi.

Mai apoi au plecat adevărații meseriași. Și asta pentru că Europa era într-o criză profundă de forță de muncă: zidari, faianțari, șoferi, strungari ori lăcătuși, fierar betoniști, brutari și instalatori, doctori și asistente, cam tot ce exista în nomenclatorul de meserii. Aceștia și-au găsit repede un loc de muncă mai bine plătit și au descoperit că meseria lor se poate face și în alte condiții, civilizate, europene.

După ei au plecat cei mai puțin pregătiți într-o meserie: căpșunari, „sparangeliști“ ori îngrijitoarele pentru bătrânii lor; românii le numesc îngrijitoare, italienii badande, iar nemții și austriacii flegărine.

A urmat tânăra generație; cei care au vrut să învețe și au învățat pentru că știau ce vor de la viață. S-au dus la colegii private ori de stat, la universități de renume și nu numai și…nu s-au mai întors. Și-au croit un alt destin, separat de cel al nației române.

Majoritatea dintre cei plecați și-au luat cu ei, în timp, familiile, copiii, părinții ori rudele mai apropiate. Mulți au investit în România; și-au ridicat case, și-au renovat locuințele deja existente, și-au achitat ratele la bănci. Erau la un moment dat, în urmă cu doar câțiva ani, cel mai mare investitor din țara noastră.

Păi, dacă toți au plecat, cine a rămas? Păi, dacă e să facem inventarul, prea mulți nu mai sunt. Au rămas parte din cei încadrați la stat, cu statut de funcționari publici: jandarmi, polițiști, magistrați, cu lefuri babane, cu pensii speciale obținute mult înaintea muritorilor de rând. Au rămas bătrânii și tinerii. Aceștia din urmă au rămas în țară, dar au rămas și „de căruță“ în ceea ce privește educația.

Școală multă, materie claie peste grămadă, poftă de învățat ioc. Actualului președinte i-au trebuit 9 ani să scrie un proiect de țară, intitulat pompos „România Educată“. Educată să ce? Educată de cine? Din gimnaziu se intră la liceu cu nota 1,5; rezultatele la Capacitate și Bacalaureat sunt, an de an, tot mai proaste; la examenele de titularizare a dascălilor se obțin note tot mai mici, iar o parte din cei ce nu primesc nici măcar un 5 de trecere, continuă să predea; să „educe“ tânăra generație; să o pregătească pentru viață, pentru școli înalte ori pentru o meserie.

Cu o astfel de „educație“ ajungem tot la președintele Iohannis, care a recunoscut la un moment dat că România este o țară „eșuată“. Păi de asta v-a ales națiunea română, să admiteți că este „eșuată“? Pentru asta ați dorit să ajungeți cel mai puternic om în stat? Să ridicați neputincios din umeri, ori să trântiți cu năduf paltonul de capota mașinii?

Vina nu e numai a lui Iohannis, ci deopotrivă și a noastră. Asta pentru că am permis ca în fruntea țării să ajungă niște așa-ziși politicieni, prea proști pentru a muncii ceva, prea lacomi pentru a trăi dintr-o leafă, fie ea și la stat, prea iubitori de arginți pentru a fi patrioți. Noi suntem cei ce i-am ales. I-am ales din rândul celor ce intră la liceu cu 1,50, ce termină școala incapabili să-și ia Bacalaureatul, dintre cei cu masterate și doctorate plagiate, cu titluri universitare pompoase menite să ascundă incultura.

Asta e România Educată ce se dezvoltă într-o Românie eșuată! Vorba unui bătrân hâtru, obișnuit de facă haz de necaz: „Poftim cultură. Mai vrei recoltă“?

Dan AGACHE

3 COMENTARII

  1. Constatam, niște efecte , le contabilizam, le analizam și vorbim despre România eșuată.La eșuarea acestei tari au contributuit,, in corpore ,, ò:politicienii, care deși investiți cu putere decizionala și responsabilități, prin instituția votului direct, secret ,liber exprimat, si-au stabilit ca obiective : intrarea în gratiile străinilor și accesul acestora la bogățiile naturale și patrimoniul tarii.Intr-o concluzie pentru a nu mai lungi ,politicienii sunt Raul și neșansa acestei tari.Trebuie inclusi aici și aleșii locali în marea lor majoritate care praduiesv banii publici.Daca nimic nu se va schimba, de România și de poporul roman seva mai aminti doar în cărțile de istorie ale altora.

  2. ”Asta pentru că am permis ca în fruntea țării să ajungă niște așa-ziși politicieni, prea proști pentru a muncii ceva, prea lacomi pentru a trăi dintr-o leafă, fie ea și la stat, prea iubitori de arginți pentru a fi patrioți.”

    Cândva … ”secera” a devenit ”ciocan” … iar acum … politician (dual).
    Rămân milițienii & cei refuzați la export (și Schengen).
    Din cocoș nu faci găină, nici din …

  3. Fără să am vreo simpatie profundă, imi aduc aminte de o povestioară a unui bloger polițist. Pe vremea când a dat examenul la școala de subofițeri a întâlnit in tren un conjudețean plecat spre același examen . Blogerul nostru a intrat, celălalt nu. După ceva semestre, mergând să facă practică in orașul de baștină, a avut surpriza ca instructor să ii fie cel care nu intrase. Angajat direct, pe pile. Cam ca peste tot in sistemul bugetar. Majoritatea premianților are surprize de genul ăsta, mereu se găsește un codaș la învățătură, dar cu pile, să-i fie șef. Tupeu să aibă! Vorba bancului cu Rădoi dus la interviu ptr postul de paznic, care s-ar fi mulțumit și cu cel de director adjunct!
    Dacă ne uităm la politicieni, toți cei de „frunte” sunt aproape analfabeți. Toți cei cu școală si cu minte au eșuat ca politician , tocmai că le lipsește tupeul.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Știrile zilei