Clasa politică românească a dat dovadă, de-a lungul ultimilor ani, de o imaturitate grosolană, de o supușenie servilă și neproductivă față de orice recomandare venită de la Uniunea Europeană.
Au tras ce de la Bruxelless o bășină, repede, repede ne-am grăbit să o punem în practică. „A zis UE și trebuie să facem“. Nu trebuie; era poate o recomandare sau o idee lansată în dezbatere. Nu a contat nimic. Pentru a da bine în fața celor de la Uniunea Europeană ne-am grăbit să o punem în aplicare, fără să gândim la ziua de mâine, la interesul cetățeanului român, la viitorul economic al țării.
Un exemplu concret al acestui lucru, dureros pentru toți locuitorii acestor meleaguri, e celebrul Green Deal, o recomandare a UE pentru reducerea amprentei de carbon asupra mediului, de renunțare la consumul de cărbune și gaz în favoarea energiei verzi. Noi ne-am grăbit să închidem termocentralele, să punem lacătul pe puțurile minelor de cărbune, să adoptăm poziția ghiocelului pentru câteva interese personale meschine, să aruncăm mii de oameni în șomaj și să periclităm viitorul energetic al României.
Alte țări cu „cohones“ au spus da, dar mai vedem noi când și primul exemplu ce-mi vine în minte e cel al Poloniei care a amânat până în 2035 închiderea mineritului și folosirea cărbunelui pentru producerea de energie electrică.
În urmă cu un an, într-o conferință de presă organizată la București, vicepreședintele Comisiei Europene, Frans Timmermans, responsabil pentru Pactul Ecologic european (Green Deal) a declarat că România ar trebui să vină în curând cu un plan de renunțare totală la utilizarea cărbunelui pentru a produce energie, întrucât această resursă nu are niciun viitor.
„Trebuie să fiu brutal de sincer: cărbunele nu are niciun viitor. De ce industria europeană de cărbune are probleme? Din cauze pur economice, pentru că nu mai există cerere pentru cărbune. Se scufundă. S-au dat subvenții de miliarde şi miliarde care ar fi putut fi folosite mai bine pentru a crea un viitor pentru oamenii care lucrează azi în industria minieră. Dacă adăugăm la asta şi amprenta de carbon a cărbunelui, trebuie să fim sinceri să spunem că nu există un viitor al cărbunelui”, a afirmat Frans Timmermans.
Dar cum interesul poartă fesul și Uniunea Europeană a constatat că e total dependentă de gazul rusesc, „amicul“ Timmermans s-a răzgândit. Acesta a declarat că țările care intenționează să ardă cărbune ca alternativă la gazul rusesc ar putea face acest lucru în conformitate cu obiectivele UE în materie de climă. Adică acum, când noi avem nevoie de cărbune e „cușer“.
Pentru România, situația este cum nu se poate mai rea. Țara noastră tocmai a închis termocentrala de la Mintia și urmează să închidă și cea mai mare mină din Valea Jiului, un moment care va pune cruce mineritului. Dar ce mai contează interesul național când țara e condusă doar de „ghiocei“.
Dan AGACHE
Lăsați deocamdată cu toții vrăjala de gherțoi : România ,, să pună mâna ” să-şi exploateze zăcămintele de gaze naturale din Marea Neagră ( trebuia să o facă încă de acum 4 – 5 ani ). N-aveți ( nu avem ) resurse ( bani de investiții ) & tenhologie ( există UPG Ploieşti, şi am fost buni în acest domeniu însă , extracția gazului şi petrolului din mare / ocean este mult mai complexă şi costisitoate decât pe uscat… necesitând o expertiză pe măsură în domeniu , fiindcă acolo vorbim de un mediu mult mai ostil , presiuni mari şi riscuri pe măsură ) ? Lăsați-i atunci la o parte pe ruşi , pe europeni , pe chinezi şi pe americani în aceste proiecte strategice ( ca să nu cârâie niciunii că sânteți / sântem ,, cu ăilalți ” , şi să motivați voi astfel că vă suprasolicită – exploatează respectivii în mod frenetic inelul maron , provocându-vă uzura prematură şi ,, tuse cronică cu stropi de acid gastric ” ) şi făceți oferte reale Japoniei , în vederea colaborării în acest sens , precum şi în multe alte domenii , inclusiv cel al reciclării.Ei vin cu tehnologia / know haw – ul respectiv cu specialişti din domeniile respective , noi cu zăcămintele indiferent de ce fel sânt ele…putând extinde colaborarea inclusiv în minerit , în agricultură & industrie , I.T. etc. ; scădem aportul fiecărei părți în afacerea respectivă ( în natură , financiar , tehnologie / utilaje ş.a.m.d.) şi după calcule transparente – corecte / echitabile , împărțim profitul net în mod cinstit…să spunem un procent 50 % / 50 % .Nu cred că vom fi refuzați ( dacă am fi un partener strategic / de afaceri serios , corect / cinstit … bineintenționat ).Şi uite aşa nu s-ar mai putea lua nimeni de noi că ținem partea unora sau a altora ! Posibil ? Bineânțeles că totul este posibil dacă nu ar exista aceste O.C.M.P.R. ( în primul rând trebuie eliminați / eradicați bulangiii politici & CO securiştii , adevărații duşmani şi trădători de neam şi de țară ). Vine prim-ministrul Japoniei în România , iar tu ,, bobor romanistanez ” rupt în c.rrr dar fudul nevoie mare ( inconştienți / şi debili fiind…dar nu în sensul iresponsabilității ) îl întâmpini cu ,, femeia de servici ” !…
Gîndiți-vă cât de rentabilă ar putea fi colaborarea ! Ex : japonezii instalează platforme maritime proprii ( şi instalațiile aferente pe uscat ) , sau fabricate în colaborare cu românii ( caz în care patentul acestora ar aparține atât nouă, cât şi acestora ).Staful care operează platformele este compus din ingineri / specialişti japonezi , asistați de ingineri / specialişti români. Restul operatorilor ( angajaților / muncitorilor ) să fie români.Practic , japonezii vor fi plătiți cu un procent din gazul extras , şi cu alte resurse / bunuri obținute de pe urma acestor afaceri ( nu văd de ce nu le-ar conveni , le pot valorifica cum consideră de cuviință ; fie pentru consumul lor intern , fie prin vânzare către terțe părți…adică îşi pot transfoma profitul în ,, cash ” oricând ). Noi deasemenea ne acoperim în tot sau în parte necesarul intern la nivel de țară , iar surplusul dacă există îl valorifici ( vinzi ) pe piața liberă.De ce să nu poată fi posibil un astfel de proiect între companii de stat ( vorbim de proiecte strategice în domeniul energetic , la nivel de țară / stat ) ?
P.S. Putând fi deasemenea posibilă înființarea unui consorțiu ( cu acționariat / capital majoritar de stat , garantand astfel siguranța energetică şi bineânțeles pe cea a afacerii ) în acest scop.Legislația în domeniu putând fi schimbată pentru a corespundec întru totul acestor proiecte strategice încheiate la nivel național ( între două state suverane ).Pentru orice intră ,, în contradicție ” cu legislația U.E. se poate găsi soluția , bineânțeles dacă se vrea binele țării. Adevărații duşmani nu sânt în U.E. , ci sânt aici în țară ! Eu aş cumpăra oricând acțiuni la un asemenea proiect ( mâine aşa pune la bătaie cel puțin 1.000 Euro…şi asemeni mie mai sânt probabil câteva zeci sau poate chiar sute de mii de români interesați să investească prin cumpărarea unor astfel de acțiuni ). Deasemenea aş renunța la dividentele cuvenite în primul an de la demararea efectivă a exploatării resurselor respective / exercițiului financiar aferent ( le-aş ceda cu titlu gratuit in favoarea reinvestirii acestora în afacere / dezvoltare ) … cu condiția să nu ne prăduiți banii voi ( tâlharii / ticâloşii din ultimii 31 ani…şi urmaşii acestora ) cei din O.C.M.P.R. ! CAPISCI ?
Mai degrabă poziția capră sau cea a iedului asta a făcut România în fața băiețeilor cu barbă și gleznuțele goale de la, taci tu nebunatecule, Bruxelles. 🤣🤣🤣🤪🤪