Ah, clasica replică: „Ceaușescu a plătit datoriile!” Sună eroic, nu? Un fel de supererou economic care ne-a scăpat de jugul capitalismului vicios. Doar că, știm cu toții, e ca și cum te-ai lăuda că ai achitat factura la restaurant… după ce ai comandat tu singur tot meniul și ai spart și două pahare.
Pe bune acum, să fim serioși. Omul a făcut datorii colosale pentru proiecte megalomane care mai degrabă ar fi trebuit să se numească „falia din start”. Vă amintiți vreunul din ele? Probabil doar cele care, prin absurd, încă nu s-au dărâmat. Și pentru că, evident, nimic nu funcționa cum trebuia, a trebuit să ne bage la „alimentația științifică” – adică să ne numere fiecare bob de orez și să ne lase cu frigiderele goale. Vă e dor de pâinea pe cartelă, de cartoful cu dinți și de salamul de soia?
Aurul țării, topit pe vise umede
Și nu doar că ne-a înfometat, ne-a lăsat fără căldură și apă caldă (un deliciu iarna!), dar a mai și vândut din aurul țării de parcă era aură șobolanilor. Cică, la venirea comuniștilor, aveam 242 de tone de aur în Banca Națională. Un deceniu mai târziu, poc! 190 de tone dispărute. Ceaușescu, când a preluat frâiele, a găsit 83 de tone și a lăsat în urmă… 67. Practic, a avut talentul ăla rar de a face un teanc de bancnote să pară o carte de joc.
Și asta e doar povestea aurului! Sute de tone de argint s-au topit și ele, probabil pentru a placa turnul televiziunii sau cine știe ce altă minune inginerească menită să impresioneze pe nimeni.
Nostalgia blocului și drama educației
Și acum, culmea ironiei, sondajele ne arată că românii îl regretă pe Ceaușescu. Pe bune? Așa rău ne e încât tânjim după rații, cozi și întuneric? E tragic și amuzant în același timp. Tragico-amuzant, ca o telenovelă proastă cu final neașteptat. Oare oamenii ăștia chiar cred că „epoca de aur” a fost aur pur, nu doar praf în ochi?
Poate că e timpul să reluăm orele de istorie și economie. Sau, cine știe, să le introducem pentru prima dată, pentru unii. Căci, sincer, să regreți comunismul și crimele lui, înseamnă să nu știi ce-a fost cu adevărat. Sau, și mai grav, să știi și să nu-ți pese. Și atunci, dragi compatrioți, problema nu e la Ceaușescu, ci la noi.
Mai bine ne-am uita la prețurile la benzină de azi și ne-am aminti că, pe vremea lui Ceaușescu, nu doar că nu era benzină, dar nici mașini nu prea aveai. Așa că, data viitoare când cineva zice „Ceaușescu a plătit datoriile”, întrebați-l: „Și cât ai plătit tu pentru școala vieții, ca să uiți toate astea?”
Vlad TUDOR
Diferenta dintre Ceausescu si indivizii astia din ziua de azi este ca:
1. El a platit toate datoriile
2. El a construit o tara cu imprumuturile alea (nu a facut inprumuturi ca sa plateasca pensii si salarii).
3. Astia au furat sau vandut tot ceea ce a construit Ceausescu
Du-te te rog la cea mai apropiată secție de poliție și roaga-i să-ți retragă dreptul de vot. Sau roaga-i pe cei apropiați sa facă ceva cu tine, sa nu te chinui nici tu, dar nici sa chinui pe alții.
@Adrian
1. Nu le-a plătit el, le-am plătit noi! A cumpărat licențe depășite și, în loc să aloce bani în cercetare (cum au făcut japonezii, de exemplu) a plătit datoriile (deși creditorii nu i-au impus-o)!
2. Nu a construit nicio țară, România exista deja! A construit un sistem corupt și ineficace, cum este, în mod obiectiv, orice sistem comunist!
3. Legile economice obiective duc la dispariția sau reorganizare întreprinderilor ineficace, chiar și a celor de „utilitate publică”. Totuși, e clar că, în valorificarea „mortăciunilor” și resurselor, corupția și prostia dețin o pondere importantă!
”Și nu doar că ne-a înfometat, ne-a lăsat fără căldură și apă caldă …”
–
Afară-i frig.
În casă-i frig.
Deschid fereastra larg …
Și strig.
”Îți mulțumesc cu drag partid, că m-ai călit!”