Timișoara, orașul Revoluției Române de la 1989, o metropolă umilită de niște ageamii în administrație sau pedepsită de către structuri antiromânești pentru că a oprit ceasul unei orânduiri sociale? Două dintre variante! Mai sunt și altele. Orașul Revoluției are venituri uriașe și la ce buget are și-ar fi putut permite nu numai să aibă sistem de încălzire propriu pentru fiecare școală și pentru fiecare spital, dar chiar să livreze căldură gratis unor familii cu venituri foarte mici.
Timișoara, devenită de un an Frițișoara, a fost și este încă prost administrată, altfel nu s-ar fi ajuns în această situație disperată, cu nou-născuți introduși în incubatoare pentru a nu muri de frig și cu oameni morți din cauza monoxidului de carbon din aragaze.
Aduc în discuție situația în care se află acum timișorenii pentru că orașul florilor a fost mereu un reper de prosperitate pentru noi cărășenii, reșițenii. Când pe-aici ni s-au închis porțile în nas am fugit la Timișoara. Unde am găsit o facultate bună, un doctor bun, un pat într-un spital, un profesor bun, un magazin bine aprovizionat, un loc de muncă și chiar și o locuință.
Avem copii și frați în Timișoara, rude și prieteni care acum suferă și nu ne este deloc indiferent. Ce se întâmplă acum acolo este mult mai mult decât o simplă greșeală de administrare sau o factură neplătită. Este un test psihologic! Dacă planul le reușește și Timișoara nu iese în stradă, vor putea face cu țara asta ce vor Ei de acum înainte. Dacă și Timișoara se predă, ceilalți nici nu mai contăm! Suntem sclavi în propria noastră țară!
Timișoara poate fi iarăși…colacul de salvare !
Mihai SPRÎNCEANĂ
