Se zice că cele mai multe sunt „moștenire” de la statul comunist. Adică, un fel de antichități industriale, pe care le-am ținut de prăsilă sub sloganul „Nu ne vindem țara!” (și am vândut-o, dar pe bucăți, la fier vechi, cu acte în regulă).
Economia planificată nu știa de rentabilitate, ea știa de „plan cincinal” și „succese mărețe”. Așa că, după Revoluție, mamuții industriali erau mai falimentari decât un cazino din Las Vegas după o noapte proastă. Dar statul? Statul i-a ținut în viață cu perfuzii din banii noștri, ai contribuabililor!
Și de ce atâtea companii, mai ales când avem și firme private care se descurcă de minune? Simplu: pentru prieteni! Fiecare firmă de stat e un fel de stup, unde albinele (adică „băieții deștepți”) vând materii prime la suprapreț, cumpără produse finite sub cost, tund iarba, alungă păianjenii cu metode non-violente (și bio, desigur!), oferă servicii de pază și curățenie… tot tacâmul!
Și apoi, avem directorii, directorașii, șefii de servicii, membrii consiliilor de administrație, secretarele, consilierii, șoferii… o armată de oameni harnici și productivi care merită toate sporurile posibile, chiar dacă firma pierde bani cu lopata. E ca un club exclusivist unde pierderile sunt mereu iertate, iar finanțarea vine direct din buzunarul nostru.
Deci, de ce are statul 1.400 de companii? Răspunsul e clar: pentru că poate! Și pentru că e mai ușor să „mulgi” o companie de stat decât să o faci profitabilă. Să privatizăm, să închidem sau să listăm la bursă 49% pentru transparență? Pff, astea-s idei capitaliste! Noi suntem la stat, aici e bine!
Vlad TUDOR
