La întrebarea „De ce nu vor partidele guvern stabil“, răspunsul e simplu: habar nu știu. Ceea ce știu, văd și înțeleg, este că România alunecă în prăpastia economică la fel ca săniuța pe derdeluș, iar clasa politică (aleasă și plătită regește din lefurile noastre) se trage de fund înapoi la orice încercare a președintelui de a desemna un premier.
La AUR situația e clară. Sunt singurul partid care nu face nimic și crește în sondaje (cu sprijinul așa ziselor partide pro-europene), iar alegerile anticipate i-ar asigura un procent majoritar în viitorul parlament. Pe ei îi înțeleg. Stau cuminți și mai aruncă câte o petardă, gen „Nu votăm până nu îl eliberați pe Georgescu“ ori „Am lansat procedura de suspendare a președintelui Nicușor Dan“. Cam atât, dar e suficient pentru a ține treaz interesul națiunii și a crește în ochii electoratului sătul de inactivitatea celorlalte partide.
PSD-ul se dă de ceasul morții că el știe ce trebuie făcut, are cu cine, poate strânge și cele 233 de voturi (???), dar președintele cel rău nu îi încredințează mandatul. Așa o fi oare? Nu știu și nu am răspunsul nici la această întrebare. Cert e că e nevoie în societate de câteva măsuri sociale, gen majorarea salariilor, indexarea pensiilor ori reducerea taxelor ori a prețurilor. Mulți au ajuns la limita suportabilității și de aici și creșterea în sondaje a partidului lui Simion. Întrebarea e de unde bani pentru toate acestea, pentru că economia e și ea pe derdeluș, iar bugetul arată precum o lămâie stoarsă bine.
PNL și USR, asemeni unor siamezi, trag linii roșii, gen fără PSD în componența viitorului cabinet, fără proxy PSD, fără secretari de stat, prefecți, șefi de deconcentrate, directori, ingineri ori femeie de servici care „știm noi“ a votat la alegerile trecute cu social democrații. Altfel spus fac tot ce le stă în putință să-l mai reanimeze pe Bolojan încă câteva luni la palatul Victoria, urmând ca în final să cânte, șlagărul la modă între politicieni, „După mine potopul“.
UDMR-ul nu se dezice de actuala guvernare și pare că-i convine situația actuală. Mizează în continuare pe cele aproximativ 5 procente prin care maghiarii le asigură prezența în Parlamentul României. Dacă mai adăugăm că au și miniștrii în actualul executiv (așa șchiop cum e), nu dau vrabia din mână pe cioara de pe gard.
Se pare că fiecare partid ar face orice numai să nu guverneze. Situația țării e critică, populația e la limita răbdării și a puterii de cumpărare, iar ei, politicienii, sunt rupți total de realitate, de nevoile oamenilor, chiar dacă le clamează zi de zi. Interesul lor e cum să scadă cât mai puțin în sondaje, să se facă că vor guvern, dar în realitate să fugă de un nou executiv ca dracul de tămâie.
Președintele, matematician de profesie, face calcule peste calcule să evite anticipatele, dar mereu rezultatul e…cu virgulă. În tot acest timp Fondul Monetar Internațional tropăie de bucurie că mai prinde un fraier să le ia toți banii, oamenii de afaceri români își închid porțile firmelor și disponibilizează salariații, marile companii se mută în alte părți unde e soare, cald și mult mai bine din punct de vedere financiar, iar Nazare nu va mai avea obraz să-i ducă de nas (vorba vine) pe cei de la agențiile de rating și data viitoare când vor veni în România.
Și uite așa românii vor ajunge la fundul sacului, la baza prăpastiei, iar ei, politicienii își vor face coada colac și vor trăi fericiți până la adânci bătrâneți în cine știe ce țară exotică, pe malul oceanului, ori în alte paradisuri fiscale. PS; atenție, în Zanzibar am auzit că nu prea mai sunt locuri. Încercați în Congo!!!
Dan AGACHE
