Investiția în cultură nu se măsoară în profitul financiar pe care îl produce aceasta la finalul unui spectacol, ci se cuantifică în gradul de civilizație pe care îl dezvoltă comunitatea care beneficiază de acest tip de investiție.
Într-o seară de 4 august, la Reșița, domnul Gregory Porter, invitat să ne spună cum stă treaba cu muzica, de acolo de la nivelul titanilor cu Grammy în buzunare, a produs un moment de cotitură cultural-istorică pentru orașul mono-industrial numit Reșița. „Muncipiul“ obișnuit cu abordarea ludică în care Lepa și Dragana erau zeițele dominante spre care tânjeau generațiile anilor 80-90, unde micul și berea erau ingredientele bunăstării propuse de aleșii vremii, ei bine, Reșița a schimbat de-acum trendul cu ceva mult mai „classy“ în domeniul evenimentelor de prim rang.
N-o să spun că ai ratat ceva dacă ai lipsit de la evenimentul care l-a avut în prim plan pe Gregory Porter și excepționalii săi instrumentiști, pe Dean Bowman și Natalia Chisăliță, cei care au deschis balul și s-au ridicat la nivelul acestui moment relevant pentru Reșița. Doar că cei care ați lipsit nu veți înțelege ce aștern aici și veți spune că e „overrated“, vorba cântecului domnului Porter. Și da, domnule primar, îți dau dreptate că, așa cum spuneai deunăzi, în anii ce vor urma nu știu dacă vreo primărie din țară și-l va mai permite pe acest artist.
Și totuși, deși au fost numeroase semnale că omul e un artist grandios, indicate de faptul că a fost invitat la jubileul de platină al reginei Angliei, că Sting e cucerit de timbrul lui, nu pot să nu mă mir și să nu mai exclam odată aici, „ce mare e domnule, acest Gregory Porter, ce voce, ce vibrație a transmis publicului, Good vibe, Good feelin’, Good spirit, The Spirit of Love, The Spirit of Freedom, My Good People…“
Domnul Porter, ne-a ridicat din piața 1 Decembrie și ne-a purtat preț de o oră și jumătate prin Bakersfield-ul copilăriei, dar și prin frământatul Harlem unde Greg a concertat ani și ani de zile și de unde s-au ridicat geniile muzicii R’n B & Soul, luând pulsul iubirilor supraevaluate, oferind un înțeles aparte consecințelor unor iubiri pătimașe, consumând fără milă întregul Liquid Spirit, copleșiți de scurta trecere prin universul The Temptations cu Papa was a Rollin’ Stone, My Girl, dar și cu versuri tribut aduse zeilor muzicii soul Marvin Gaye sau Nat King Cole, în fața cărora se pleacă acest mare artist al noului mileniu, Gregory Porter.
Sonorizare de înaltă ținută, public care a apeciat acest act de nobilă cultură cum nu se poate mai bine, artiști de o valoare incontestabilă, o seară care m-a făcut să simt din nou că Reșița – orașul meu, mai are încă o șansă. Iar dacă asta nu ajunge, atunci merită să-l cităm pe timișoreanul Mimo Obradov, unul din rafinații melomani și prezentatori ai Banatului, cel care a consemnat după concertul pe care l-a urmărit live la Reșița:
„Pe drumul de întoarcere de la Reșița unde am urmărit concertul memorabil – chiar cred că va rămîne în anale (îmi pare rău de cei care l-au ratat) – a lui Gregory Porter, am încercat să-mi adun impresiile într-un singur cuvînt aidoma înțelepților zen. Nu cred că vă puteți închipui ce mi-a ieșit. Am fost și eu uimit. Cuvîntul este: dezamăgire. Da, chiar așa! Sunt dezamăgit că mă întorc în orașul meu, la Timișoara, care se scufundă încet dar sigur în mlaștina umană tot mai întinsă în ultimele decenii, dezamăgit că nu mai pot spera să văd acasă un eveniment organizat cu atîta însuflețire (e adevărat, cu aportul consistent al timișorenilor), dezamăgit că nu mai pot să mă aștept aici la un asemenea respect și atitudine a publicului (plătitor de bilete), și încă odată uimit că m-a năpădit sentimentul c-am devenit provincia Reșiței. Cred că mă mut. Bravo Gregory!“
Mulțumim Gregory Porter pentru porția zdravănă de speranță pe care ne-ai lăsat-o la ieșirea de pe scenă…
Foto credit: Banatul Montan
Sergiu TABAN
Să-l facem primar!