Se apropie de final cea de a treia săptămână a grevei dascălilor. Au fost amânate până acum mai multe examene de evaluare, s-a amânat și înscrierea la examenul de Bacalaureat, se vorbește de echivalarea examenelor orale cu notele din catalog, iar situația rămâne incertă.
Sindicaliștii solicită garanții ferme, Guvernul se codește, dascălii ies în stradă, părinții și elevii din anii terminali sunt derutați, iar adevărul e că statul nu are bani să-i mulțumească pe toți: profesori, personal nedidactic, sindicaliști din Sănătate, penitenciare, administrație publică, primării, sau altfel spus foarte multe categorii sociale.
De ce nu are statul bani? Pentru că este un foarte prost administrator, pentru că s-au făcut enorm de multe împrumuturi în ultimii ani la dobânzi astronomice, pentru că nu reușesc să colecteze, pentru că există un aparat birocratic foarte stufos și populat cu tot feluri de nepotisme și promovări pe linie politică, pentru că economia produce prea puțin și nu se investește în capacități de producție și exemplele pot continua.
Sindicaliștii din Sănătate amenință cu greva de avertisment și cea generală, după protestul de ieri din capitală, dând peste cap rotativa guvernamentală. Acuma nu că viitorul Executiv ar fi mai breaz decât actualul, condus de Ciucă, dar se pare că se cam feresc de asumarea răspunderii în condițiile în care știu și unul și celălalt că… nu sunt bani.
Poate că detensionarea situației din învățământ ar fi deschis premisele unei calmări a situației, dar cum? „Doleanțele noastre au fost destul de clare. Noi ceream la un moment dat un act normativ prin care să se stipuleze foarte clar că salariul debutantului cu studii superioare de lungă durată este echivalentul salariului mediu brut pe economie, un act normativ oferind mai multe garanții și mai multă siguranță colegilor noștri că se va pune în practică. Dar în România, noi avem o experiență destul de clară. Un memorandum nu prezintă foarte multe garanții din punct de vedere juridic, dar politicienii noștri ne-au demonstrat că niciun act normativ și nicio lege nu poate prezenta niște garanții, atâta vreme cât cei care promovează legile în cauză sunt primii care și prorogă aplicarea acestora“, afirma ieri, președintele Federației Sindicatelor din Educație „Spiru Haret„, Marius Nistor.
De ce nu e suficient? Simplu ca bună ziua. Cuvântul politicienilor nu mai are nicio credibilitate. Sindicatele vor un act oficial scris, semnat și parafat, un act normativ nu un memorandum. Vă reamintesc că în urmă cu câțiva ani, un astfel de act a stat la baza câștigării proceselor pe care sindicatele din Educație le-au intentat Executivului. S-au făcut și atunci promisiuni, nu s-au respectat și, astfel, s-a ajuns în instanță, unde dascălii au câștigat. E drept cu plata restanțelor eșalonate pe câțiva ani, dar au câștigat. Acesta este motivul pentru care sindicaliștii solicită o asumare fermă din partea politicienilor din arcul guvernamental. „Există foarte multă suspiciune din partea noastră, din partea întregului corp profesoral“, a mai spus Marius Nistor.
Sursă foto: Edupedu.ro
Dan AGACHE
”Cuvântul politicienilor nu mai are nicio credibilitate.”
–
De parcă cuvântul milițienilor ar avea așa ceva.
Vela volant, cripta manet, nu?
Da’ de ce nu cer și contracte pe durată determinată, cu posibilitatea prelungirii în funcție de „competența” și „vocația” demonstrate, precum și de „interesul pieței muncii” pentru materia „predată”?