(FOTO) Tramvaiul reșițean, în imagini de șantier; săptămâna 23

Mă tot uit în calendar, mai arunc o privire către cer, iar mă uit în calendar și până la urmă pun mâna pe creion, iau o foaie de hârtie și mă apuc să socotesc. Săptămâna 23, deci 161 de zile de când a început nebunia cu tramvaiul. Până în 22 decembrie (termen asumat de constructor, neimpus de nimeni altcineva) mai sunt 55 de zile, adică o treime din cât a trecut de la începerea lucrărilor.

Teoretic am toate șansele să pierd pariul pus cu mangerul de proiect de la PORR. Ei au spus că dau Govândarul gata (tramvai, șină, carosabil, borduri, alei, tot), eu am zis că nu; prinsoarea a fost pe niște beri fără alcool, cu toate că era poate mai bine ca în preajma Crăciunului să fierbem o răchie, că doar suntem în Banat. Oricum, cred că este pentru prima oară când mă bucur că pierd un rămășag.

Revenind la lucrările executate de PORR și Electroechipament pot să vă spun (după ce am luat la pas, pardon la roată, întregul șantier) că lucrările se desfășoară într-un ritm alert. Pe de o parte, ritmul e impus de constructor, iar pe de altă parte se profită din plin de toamna lungă și frumoasă de care avem parte. Pornim la drum pe același traseu cu care (sper) v-am obișnuit deja:

Sens giratoriu – Pod Intim: 3 tronsoane de beton au fost turnate deja, mai bine de jumătate, din stratul de egalizare. Cu rosturi de dilatare, nivelat, gata să primească straturile de asfalt pe care se va circula. Au mai rămas două tronsoane; unul spre Triaj, iar celălalt spre ieșirea de pe pod spre Calea Timișoarei.

Ultimul tronson a fost turnat marți sau miercuri, cred, și la fel ca la primul tronson i-a prins noaptea pe constructori așa că au lucrat la lumina reflectoarelor. Motivul a fost necesitatea turnării respectivului tronson dintr-una. Ieri se decofrau scurgerile de pluvial și se curățau rosturile de dilatare. Probabil (dacă vremea va fi prielnică) săptămâna viitoare se va turna betonul pe un nou tronson. Vom vedea.

Intim – Victoria: Și aici lucrurile au prins avânt, după ce timp de câteva săptămâni s-a lucrat și nu prea pe acest tronson. Și aș vrea să împart această zonă de șantier în 3. Prima este rezervată celor de la Electroechipament, cei care întind tubulatura pentru fire, o cofrează și o prind în beton, cu ieșire la fiecare stâlp și intersecție, astfel încât să existe posibilitatea alimentării și cu energie electrică a iluminatului public, a semafoarelor și a tot ceea ce va mai fi nevoie pentru o circulație optimă. Este aproape gata sensul de mers spre Victoria. Doar o mică porțiune a mai rămas în zona Intim.

O a doua lucrare este cea care va asigura apa potabilă. Firma care montează țeava din fontă ductilă a cam ciupit frâna săptămâna asta. „Dacă am fi lucrat cu țeavă de polietilenă, acum eram gata“, a afirmat unul dintre șefii ce supraveghează această lucrare. Probabil, zic eu, dar era posibil ca în 2-3 ani să trebuiască să spargem asfaltul să căutăm fisurile ori spărturile din țeavă; așa, cu o garanție de 100 de ani, e mai puțin probabil.

Aici am o nedumerire; de ce s-a început de la Intim spre Victoria cu țeava și cu subtraversările necesare, în timp ce cu șina de tramvai se vine de la Victoria spre Intim? Se vor opri cei cu șina până la finalizarea subtraversărilor? Se va începe cu șina de la Intim? Nu se vor călca pe picioare unii cu ceilalți? Sunt întrebări la care, cu siguranță, vom afla răspunsul în 2-3 săptămâni.

O a treia lucrare este cea executată de PORR. Este vorba de curățarea terenului pe care va fi amplasată șina de tramvai, turnarea „aleilor“ pe care va veni grinda de susținere a șinei, montarea căminelor de pluvial. Din nou, nu s-a lucrat la montarea bordurilor, oamenii find dislocați la pregătirea șinei în zona Victoria – Kaufland. O bilă albă pentru constructor din partea mea; am tot amintit că se face praf, mult praf, așa că s-a măturat (parțial) o parte din acesta și se stropește, astfel încât la trecerea utilajelor (și sunt multe) să nu se mai ridice acei nori de praf și mizerie.

Victoria – Kaufland: Cum am depășit zona ADA, am intrat în zona… caprelor. Desigur că vă întrebați ce legătură există între PORR, șina de tramvai și… capre. Niciuna, dacă vă gândiți la animalul care poartă această denumire, dă lapte și fată iezi. E vorba pur și simplu de acele traverse de oțel, gri la culoare, ce suspendă șina și permit constructorilor să o echilibreze și să o aducă în poziția finală.

Sunt sute de astfel de capre și imediat ce pornesc spre Kaufland (zona din dreapta, Micro 4) observ muncitorii împărțiți în 3 echipe bine definite. Prima ridică șina de pe chitucii de lemn pe care era așezată și introduc sub ea armătura metalică, întinsă pe cele două sensuri de mers. Acesta este rolul lor, să introducă armătura sub șină.

O a doua echipă, la 20 de metri de ei, întind caprele, prind șina (gata sudată) și o calibrează. O muncă anevoioasă și meticuloasă. La fiecare astfel de capră se măsoară planeitate, distanța dintre șine, se ancorează și se fixează pe poziție finală. În urma lor, o a treia echipă se ocupă de cofrarea armăturilor.

Și pentru a realiza că oamenii aceștia chiar știu ce fac și vor să facă bine ceea ce fac, fiind atenți la cel mai mic detaliu, unul dintre muncitori învelește cu bandă adezivă, capacele de la șuruburile ce vor fi încastrate în beton. Da, pînă acolo se merge și asta pentru că la turnările anterioare, unele dintre aceste capace s-au umplut de stropi de beton de la turnare. Și ca să nu trebuiască să le curețe ulterior, le protejează acum. Bravo lor, o bilă albă din partea mea.

Mai sunt (pe celălalt sens) muncitori care demontează aceste bare de oțel (caprele) și le mută mai spre Victoria, acolo unde nu a fost încă turnat betonul. Alții demontează cofrajele (sunt refolosibile) și le mută și pe acestea în continuarea celor 3 echipe care se ocupă de șina viitorului tramvai.

Nu pot să nu remarc o postare pe o rețea de socializare a unui cetățean (cu toate că am auzit că ar mai fi încă 2-3 postări de acest gen), locuitor în acea zonă, care se arăta profund indignat că muncitorii și-au „permis“ zile trecute să toarne beton până către ora 22:00, producând un disconfort respectivului cetățean. Și dacă tot i-au stricat somnul, a coborât omul și a făcut câteva fotografii.

Suntem atât de, hai să spun mereu nemulțumiți (și acest lucru l-am întâlnit și în comentariile de la aceste știri); dacă lucrează (și noaptea dacă e nevoie), de ce ne deranjează; dacă nu lucrează, de ce nu aduc oameni să termine, să nu ne țină cu orașul spart. Oricum o dai nu ieși bine cu astfel de oameni. Trebuie să înțelegem un lucru, fie că ne place fie că nu: acest proiect trebuie finalizat. Cu cât mai repede, cu atât mai bine pentru noi. Discuțiile despre cine se va mai plimba cu tramvaiul, cât va costa biletul sau altele de acest gen, cred că nu-și au rostul; sau nu acum. Să vedem proiectul gata, tramvaiul pe șină și… discutăm atunci.

După aceste „critici“ venite pe rețelele de socializare, constructorul și-a însușit critica și ieri noapte a „recidivat“, adică a mai umplut o serie de cofraje pentru linie cu beton, operațiune care s-a întins după lăsarea întunericului.

Cu siguranță nu le-au făcut în ciudă celor care mai ieri îi certau, ci pur și simplu oamenii lucrează și nu prea mai țin cont că e zi sau noapte. Au un termen asumat și… vor să le dau beroasele!!!

Depou tramvai – deviere Aquacaraș: Ei, se pare că și aici lucrurile merg spre bine, cu toate că nu atât de repede pe cât ne-am fi dorit. Chiar dacă firma adusă de Aquacaraș își dorea să termine mai repede acest tronson de deviere a magistrale de apă pluvială, desprinsă din cea de canalizare, se pare că lucrurile nu au mers la fel de repede pe cât și-ar fi dorit. S-a făcut acea subtraversare (conducta e foarte jos, la 6-7 metri adâncime), s-a și astupat mare parte din ceea ce s-a finalizat și a mai rămas o bucată destul de mică și este posibil ca în acest sfârșit de săptămână circulația dinspre Câlnic să revină pe traseul normal.

În depoul viitorului tramvai găsești cam tot ce e nevoie pentru acest șantier: cămine pentru pluvial, șină curbată pentru diferitele tronsoane de drum aflate în curbă, țeavă pentru pluvialul de pe Calea Timișoarei, țeavă din fontă ductilă, folosită pentru rețeaua de apă, sute de cutii cu tot felul de șuruburi și elemente de prindere a șinei de tramvai.

Și pentru că i-am văzut și pe celelalte tronsoane, dar nu am spus prea multe despre ei, cei de la EEI sunt prezenți și în depou. Cofrează și toarnă beton pentru viitorii stâlpi de susținere a firului de contact, pentru ca tramvaiul să poată ajunge în depou. Am încercat să discut și cu managerii acestui proiect, dar aceștia dacă nu sunt în teren sunt în ședință și când scapă dintr-o ședință intră în alta și tot așa. Până la urmă aceasta e menirea lor să analizeze, să discute și să stabilească ritmul lucrărilor și un grafic de care să se țină; și până acum se pare că o fac.

Calea Timișoarei: Și aici se lucrează, tot cu angajații PORR și cei ai EEI. S-a frezat dinspre Moll spre trecerea cu calea ferată; s-au scos bordurile și s-a pregătit terenul pentru introducerea cablajelor subterane; s-a început deja cu rețeaua de colectare a apei pluviale. Vă reamintesc, este un alt proiect, cu aceiași executanți, proiect ce se va finaliza în vara anului viitor. Proiectul cuprinde reabilitarea în întregime a infrastructurii rutiere (Câlnic – Triaj) trotuare pe cele două părți ale șoselei (trotuare cu dale, nu cu asfalt), iluminat public, pistă de biciclete și o rețea de colectare a apelor pluviale.

Zona Triaj – Luncă: Zona este aceeași, fără prea mari modificări la structură. Se așteaptă luna viitoare stâlpii și desigur montarea șinei de tramvai. Dacă săptămâna trecută menționam că s-au apucat sudorii de treabă, acum am văzut că există deja multă șină sudată. E vorba de șinele ce vor fi montate în zonele drepte, șina curbată încă nu a fost adusă. Aceasta se curbează cu un aparat special în depou, funcție de curbura șoselei. Se sudează la foc automat și cu excepția porțiunii din curbă, se vine deja spre podul de la Intim.

În Lunca Pomostului s-a finalizat tasarea terenului atât în zonele cu probleme, cât și pe tronsonul din zona UBB. Se așteaptă ca în perioada următoare să se toarne stratul de asfalt de impermeabilizare.

Nu pot să trec mai departe fără a constata că lipsa utilajelor a permis participanților la trafic să vină direct pe jumătatea de șosea care e circulabilă, spre Triaj. E drept că nu au făcut-o de capul lor (în zonă existând semnul de interdicție), ci la recomandarea unui muncitor de la PORR, care îi expedia pe șoferi pe B-dul Revoluția din Decembrie. E doar acum posibil acest lucru, pentru că atunci când se va turna asfaltul se va reveni probabil de traseul deviat prin față pe la Poliție.

Universalul Vechi – Muncitoresc: trebuie să vă mărturisesc că în traseul meu spre Muncitoresc, ultima etapă a acestui șantier, am făcut o binemeritată pauză, în centrul civic. Așezat la o masă, la una din terasele deschise, mă uitam la ceasul electronic de pe clădirea Primăriei, dotat și cu termometru. Mă uitam la el săracul cum gâfâie la 30 de grade, la sfârșit de Brumărel și cu doar câteva zile înaintea lunii noiembrie. Avem cu adevărat o toamnă lungă și frumoasă, ceea ce nu poate decât să ne bucure, dacă e să privim lucrurile din prisma reșițeanului care vrea să se încheie odată tot acest șantier.

Porniți de la Muncitoresc în urmă cu 2 săptămâni cred, au ajuns deja la Universalul Vechi, zonă de unde se scoate garnitura de cauciuc, se sparge, se scoate și se transportă șina. Circulația se desfășoartă acum pe o singură bandă pe fiecare sens. Până la Muncitoresc (inclusiv în pasaj) se lucrează fie la o cale de rulare a tramvaiului, fie la amândouă. Se sapă, se pune folia de impermeabilizare, se aduce balast și se împrăștie, se tasează.

În cele peste 20 de săptămâni de când trec în revistă lucrările pe acest șantier, mi-am făcut desigur și amici din rândul muncitorilor, cu care mai stau la o vorbă, două, mai încerc să-i trag de limbă sau pur și simplu să vorbim… discuții. Majoritatea mă știu („nebunul cu bicicleta care scrie despre noi“), ne salutăm (cu unii, nu cu toți). Am deschis acest subiect pentru că există un muncitor pe un utilaj de tasare a solului, un cilindru din acela mare și greoi, care de fiecare dată când ne vedem și îl întreb cum merge, îmi oferă același răspuns, cu zâmbetul pe buze: „Numai înainte și înapoi; niciodată lateral“, cu referire, desigur, la utilajul său.

Concluzii finale: Prea multe nu ar mai fi de spus. Așteptăm Crăciunul și finalizarea lucrărilor din Govândari; așteptăm și prima garnitură de tramvai (ce va sosi cu siguranță până atunci). Sunt curios dacă prin decembrie se vor găsi câteva zile senine (și fără zăpadă) pentru a putea turna asfaltul pe carosabil și pe trotuare.

Primăria spunea că nu vor reuși să amplaseze băncile și coșurile de gunoi anul acesta. Din punctul meu de vedere, așa cum am stat toată vara fără ele, mai rezistăm până în primăvară. Important este să putem circula.

Aș răspunde totuși unui cititor care se întreba cât va costa un bilet de tramvai; păi sunt multe necunoscute în această ecuație. Cu siguranță dacă întreaga investiție ar trebui amortizată din banii de bilet, fără (cel puțin) 100 de lei nu ai avea de ce să te urci în tramvai.

Spuneam că sunt multe necunoscute. Depinde mult de prețul energiei electrice la început de 2024 (când teoretic va fi gata proiectul); depinde dacă statul va subvenționa sau nu energia electrică consumată de autoritățile publice; depinde dacă parcul fotovoltaic ce va fi construit la ieșirea din oraș către Câlnic va produce sau nu până atunci. Multe necunoscute, așa că… mai e timp până atunci.

În rest, concluzia săptămânii e că se apasă tare pe pedala de accelerație. Va fi această finalizare a lucrărilor din Lunca Bârzavei un semn pentru reșițeni că se vrea și se poate, așa cum spunea primarul Ioan Popa? Nu știu, rămâne să aflăm în perioada următoare. Până atunci mai trebuie să avem puțină răbdare…

Dan AGACHE