Cine nu a văzut, măcar odată în viața lui, o curte plină de păsări. Rațe, gâște, curci și…nelipsitele găini. Fiecare în colțul ei de curte, fiecare cu un ritm al vieții de zi cu zi, diferit de al celorlalte, fiecare cu interesele proprii.
În colțul galinaceelor, era una mai deosebită: mai mult slabă decât grasă și bună de supă, mai pleșuvă, dar cu un ochi ager după râme. Când a fost să se aleagă găina șefă, a rupt rândurile și s-a înfipt în fața plutonului, gata să-i satisfacă cocoșului orice dorință: nu-i ieșea din cuvânt, era mereu acolo unde șeful avea nevoie de ea, mereu servilă și cu capul plecat, gata să se „împiedice“ atunci când șeful avea „nevoie“.
Ca să fie sigură că va ajunge găină șefă, a scos din sertar un sac de râme mari, grase și suculente, pe care le-a promis tuturor celor care o vor vota. Cu o astfel de oferă nu a avut nicio problemă să ajungă acolo unde și-a dorit: în fruntea găinilor din curte.
Atâta doar că înaripata noastră se vedea acum șefă peste toate orătăniile din curte și în mintea ei de galinacee era convinsă că lumea începe și se sfârșește cu ea, că fără ea nici soarele nu mai strălucește pe bolta cerului. A ajuns să se creadă cocoș peste toate orătăniile din gospodărie. Ba i-au dat puțin și pintenii și se fâțâia cât era ziua de lungă prin curte dând ordine și stabilind sarcini, care mai de care mai prostești.
După o ședință scurtă dar hotărâtă, animalele din curte au trimis-o la plimbare și au decis să-și aleagă o altă găină șefă. Cocoșul a dat aprobator din cap și a propus ca șefă să le fie o bibilică. Atâta doar că bibilica nefiind nici cocoșoș și nici găină, nici pasăre și nici altceva, a picat examenul cu brio.
Găina noastră cea servilă s-a dus repede la cocoș și a cotocodăcit precipitat: „Eu, șefu, eu vreau din nou, eu te rog“. Și cocoșul a dat aprobator din cap, s-a scărpinat alene în creștet și a propus pe altcineva. Un cocoș mai trecut de prima tinerețe din rezerva de curte a cocoșului șef.
Nemulțumită de această hotărâre, puica noastră puțin pleșuvă a încercat să-i bage bețe în roate cocoșului propus de șef. Îi crescuseră și aripile, pintenii mai mai să sfârtece tot ce i-ar fi stat în cale, că deh, avea de apărat rezerva de râme din care era ferm convinsă că se va înfrupta până la adânci bătrânețe.
Atâta doar că șeful a chemat-o la raport, i-a tăiat repede pintenii, a jumulit-o de cele câteva pene pe care le mai avea, i-a aplicat un șut în „spate“ și a trimis-o la plimbare. Acum, pitită într-un colț se uită cu jund spre sacul de râme la care nu mai are acces, își linge rănile priciniuite de „depănușarea“ la care a supus-o șeful și coace în mintea ei, alt plan prin care ar putea să ajungă iar cocoș peste găinile din gospodărie.
Morală: Nu încerca să te dai cocoș atunci când ești doar o biată găină de Avicola, cu cap micuț și minte așijderea.
Dan AGACHE
Jumulită rău găina.