De mai bine de cinci ani, Oana Chirilă luptă, alături de echipa Asociației Locus și de sute de voluntari, pentru salvarea patrimoniului istoric al Băilor Herculane. Dincolo de proiecte, planuri și promisiuni, tânăra arhitectă a reușit să demonstreze că o comunitate se poate mobiliza atunci când există pasiune, perseverență și credința că un loc cu o istorie de aproape două milenii merită o nouă șansă.
Băile Herculane nu înseamnă doar ape termale, clădiri istorice și povești despre împărați, regi sau împărătese. Înseamnă unul dintre cele mai importante ansambluri balneare istorice din Europa, un patrimoniu care, ani la rând, a fost lăsat să se degradeze sub privirile administrațiilor și ale autorităților care au promis, de nenumărate ori, că vor interveni.
În acest peisaj, în care degradarea a devenit aproape o normalitate, Oana Chirilă și Asociația Locus au ales să facă exact contrariul: să pună mâna și să construiască.
Tânăra arhitectă din Timișoara, fondatoarea proiectului Herculane Project și președinta Asociației Locus, a transformat ceea ce părea la început un demers aproape imposibil într-o adevărată mișcare civică pentru salvarea stațiunii.
O întâlnire cu patrimoniul care i-a schimbat parcursul
Povestea Oanei Chirilă la Băile Herculane a început în perioada studenției. A venit în stațiune, a descoperit patrimoniul și a intrat în Băile Neptun.
A fost momentul în care, spune chiar ea, s-a „îndrăgostit de patrimoniu”.
„Am venit o dată la Băile Herculane când eram studentă. Mi-a plăcut foarte mult. Am intrat în Băile Neptun. Noi acolo am început proiectul și m-am îndrăgostit de patrimoniu. Mi-a plăcut foarte, foarte mult stațiunea. Mi-am coagulat colegii și am zis: hai să facem un proiect”, a povestit Oana Chirilă.
De la un proiect care viza inițial Băile Neptun, implicarea echipei s-a extins treptat la nivelul întregii stațiuni. Motivul a fost simplu: nevoile Băilor Herculane erau mult mai mari decât puteau acoperi intervențiile punctuale.
Așa a început una dintre cele mai frumoase povești de implicare civică din Banatul Montan.
Cinci ani în care societatea civilă a demonstrat că se poate
Obiectivul asumat de Oana Chirilă și de echipa sa nu a fost unul comod. Salvarea patrimoniului istoric aflat în degradare severă presupune bani, expertiză, autorizații, proiectare, muncă fizică, voluntari și, mai ales, răbdare.
Cu toate acestea, proiectele Herculane Project au continuat.
Unul dintre cele mai vizibile exemple este Via Sissi, proiectul prin care a fost revitalizată fosta promenadă asociată împărătesei Elisabeta a Austriei, cunoscută drept Sissi.
„În spate este Via Sissi (ne arată de sus, de pe pod), adică proiectul de revitalizare a fostei promenade a împărătesei Sissi. Este un proiect pe care noi l-am început în anul 2019 prin introducerea în sit a unui pavilion de lemn, după care am continuat cu școlile de vară și am introdus în sit cabinele de schimb, amfiteatru”, explică Oana Chirilă.
În 2024, proiectul a intrat într-o nouă etapă, printr-un amplu demers de amenajare peisagistică realizat împreună cu specialiști din Timișoara și, mai ales, cu ajutorul voluntarilor.
Rezultatul este cu atât mai impresionant cu cât, după cum spune Oana, aproximativ 90% din execuție a fost realizată cu voluntari.
Această cifră spune, poate, mai mult decât orice discurs despre implicarea comunității.
„Baia de Arhitectură” – o școală de vară care construiește, la propriu, viitorul stațiunii
În această perioadă, la Băile Herculane se desfășoară cea de-a VIII-a ediție a „Băii de Arhitectură”, școala de vară prin care studenți, arhitecți, specialiști și voluntari contribuie concret la revitalizarea unor spații din stațiune.
Anul acesta, intervențiile se concentrează asupra zonei Băilor Venera.
„Avem o etapă de atelier în care pregătim practic tot ceea ce ține de elementele de montaj, adică lemnul, structura de lemn pe care o vom monta mai apoi în sit. Și avem această etapă, bineînțeles, și de montaj și apoi de plantare. Anul acesta facem revitalizarea zonei Băilor Venera”, a explicat Oana Chirilă.
Planul este unul ambițios: un pavilion de dimensiuni generoase, cu cădițe și cabine de schimb, urmat de amenajarea unui parc balnear.
Cu alte cuvinte, patrimoniul nu este tratat doar ca o fotografie a trecutului, ci ca un spațiu care poate redeveni viu, funcțional și atractiv pentru turiști.
Oana Chirilă, între voluntariat și recunoaștere internațională
Eforturile echipei conduse de Oana Chirilă au depășit de mult granițele județului Caraș-Severin și chiar ale României.
Povestea salvării patrimoniului din Băile Herculane a atras atenția presei internaționale, inclusiv a BBC, ceea ce reprezintă o recunoaștere importantă pentru un proiect pornit, în esență, din societatea civilă.
În loc să aștepte ca statul să repare ceea ce s-a degradat în decenii, echipa Herculane Project a ales să arate că intervenția este posibilă și că patrimoniul poate fi recuperat pas cu pas.
Întrebată dacă așteaptă un titlu de cetățean de onoare, o medalie prezidențială sau o altă recunoaștere oficială, Oana Chirilă a răspuns simplu:
„Cred că ce așteptăm noi, echipa și voluntarii, este ca cei care vin aici, la Băile Herculane, să se bucure de ceea ce facem, să respecte ceea ce facem și, de ce nu, să continue să vină aici.”
Poate că tocmai aici stă una dintre cele mai importante lecții ale acestei povești: adevărata recompensă nu este o distincție, ci un loc salvat.
Vizita ministrului Irineu Darău și speranța că Bucureștiul va trece de la promisiuni la proiecte
Vizita ministrului Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului, Irineu Darău, la Băile Herculane a fost privită de Oana Chirilă drept un semnal important.
Nu neapărat pentru că o vizită oficială rezolvă problemele stațiunii, ci pentru că arată că Băile Herculane încă se află pe radarul autorităților centrale.
„Noi ne bucurăm mult când avem vizite guvernamentale, pentru că asta arată că stațiunea Băile Herculane încă contează pentru statul român și cred că după toate eforturile noastre ca societate civilă, este foarte important să vină și statul român cu o parte de sprijin și implicare și cu niște proiecte concrete pentru stațiune, poate chiar și cu finanțare”, a declarat Oana Chirilă.
Realitatea este însă complicată.
Patrimoniul istoric se lovește în continuare de blocaje juridice, iar investițiile în clădirile istorice sunt dificil de realizat în actualul context.
Există însă și o zonă în care lucrurile ar putea începe mai repede: domeniul public.
Izvoarele, parcurile, aleile de promenadă și spațiile verzi pot redeveni, în opinia Oanei Chirilă, puncte de atracție pentru turiști.
„Pe spațiul public, pe domeniul public cred că pot fi făcute o serie de proiecte care ar putea să readucă atât izvoarele termale, dar și spațiul verde, parcurile, aleile de promenadă în atenția turiștilor”, spune aceasta.
„Noi suntem aici, la firul ierbii”
Poate cea mai puternică diferență dintre discursurile oficiale și activitatea Asociației Locus este tocmai apropierea de teren.
În timp ce administrațiile vorbesc despre strategii, proiecte și finanțări, Oana Chirilă și voluntarii plantează, montează, amenajează și reconstruiesc.
„Noi suntem aici, pe teren, la firul ierbii”, spune arhitecta.
Iar această poziționare explică, probabil, și relația pe care echipa a reușit să o construiască în timp cu localnicii.
Contrar unei percepții potrivit căreia comunitatea ar fi responsabilă pentru degradarea stațiunii, Oana spune că oamenii locului au fost, de multe ori, parte din soluție.
Inclusiv persoane trecute de 70 de ani s-au implicat voluntar în proiecte.
„Au venit voluntari și au pus mâna tocmai pentru că vor să se vadă ceva după ei și după noi, și după toată lumea”, afirmă Oana Chirilă.
Este, poate, cea mai frumoasă dovadă că Băile Herculane nu și-au pierdut comunitatea. Și-au pierdut, pentru o perioadă, speranța.
Iar această speranță începe să fie reconstruită. Băile Herculane încă mai pot deveni un motor pentru întreaga regiune
Oana Chirilă nu privește stațiunea doar prin prisma clădirilor istorice.
În viziunea sa, Băile Herculane poate deveni un motor economic și turistic pentru întreaga regiune, mai ales într-un context european în care sustenabilitatea, intervențiile responsabile asupra patrimoniului și turismul experiențial capătă o importanță tot mai mare.
„Băile Herculane ar putea fi un motor de revitalizare pentru întreaga regiune aici, și din punct de vedere economic, dar și din punct de vedere al sustenabilității”, consideră arhitecta.
Oana privește inclusiv spre viitoarele oportunități de finanțare europeană și speră ca acestea să permită deblocarea unor proiecte importante.
Dar, până atunci, societatea civilă continuă să lucreze.
O comunitate care încă mai speră
Poate cel mai important mesaj transmis de Oana Chirilă este acela că oamenii din Băile Herculane nu au renunțat.
Au fost dezamăgiți. Au văzut promisiuni repetate. Au văzut clădiri degradându-se și izvoare termale devenind tot mai greu accesibile.
Dar încă există oameni care cred că stațiunea poate fi salvată.
„Eu cred că aici încă mai e speranță”, spune Oana.
Iar speranța aceasta nu vine dintr-un discurs electoral, nici dintr-un program de guvernare.
Vine din lemnul montat de voluntari, dintr-un parc reamenajat, dintr-un pavilion construit, dintr-o clădire care nu mai este lăsată singură în fața degradării și din fiecare turist care se întoarce la Herculane.
Oana Chirilă nu vrea funcții. Vrea proiecte
În contextul în care implicarea sa a ajuns să fie remarcată inclusiv în plan politic, Oana Chirilă a fost întrebată dacă ar putea, la un moment dat, să intre în administrația locală și chiar să candideze pentru funcția de primar al Băilor Herculane.
Răspunsul său a fost unul prudent.
„Noi, tot ce ne dorim aici este să continuăm să facem proiecte, să continuăm să ajutăm comunitatea cât mai mult și din ce în ce mai bine”, a spus aceasta.
Și poate că aceasta este, de fapt, esența întregului demers.
Oana Chirilă nu a venit la Băile Herculane pentru o funcție. A venit pentru un deziderat. Că aceste clădiri se pot recupera. La început una. Apoi pentru încă una. Apoi pentru o promenadă. Apoi pentru un parc. Și, încet-încet, pentru o întreagă comunitate.
La recenta vizită a ministrului economiei și turismului, Irineu Darău și a deputatului Andrei Plujar, președintele Herculane Project, Oana Chirilă i-a prezentat membrului executivului situația precară a clădirii monument Băile Neptun:
Într-o stațiune în care statul român a lăsat prea mult timp patrimoniul să lupte singur cu nepăsarea, o tânără arhitectă din Timișoara a ales să lupte pentru el. Iar dacă Băile Herculane mai au astăzi o poveste de spus despre renaștere, o parte importantă din această poveste poartă numele Oana Chirilă.
Pentru că uneori patrimoniul nu este salvat de bugete uriașe și discursuri solemne.
Uneori este salvat de o idee, câțiva oameni, foarte multă muncă și încăpățânarea de a nu accepta că un loc atât de valoros trebuie să moară.
Sergiu TABAN
