Ziua Culturii Naționale înseamnă și Eminescu. Eminescu înseamnă și Ziua Culturii Naționale. Dar nu doar atât. Cultura înseamnă și muzică, și teatru, și pictură, și istorie, și filozofie și multe, multe altele. Sigur, în ziua de astăzi nu mai există „Homo universalis” ca în Renaștere, dar de ce n-am putea lua câte un pic din toate: un pic de muzică clasică, un pic de teatru, să vedem un spectacol de balet, să citim o carte și să uităm de tot și toate cele ce ne înconjoară și care ni se par doar griuri într-o lume care este, de fapt, colorată.
Să luăm pur și simplu o pauză.
De ce să nu intrăm un pic, doar un pic, într-o lume a sufletului, în care să găsim un strop de relaxare, într-o lume care ne cere doar intelectual, nu și spiritual.
Eu cred că Ziua Culturii ar trebui să însemne un răgaz pentru introspecție: cât mai înseamnă cultura în viața noastră? Sau și mai și: nu-i așa că putem trăi și fără ea?
Ei bine, am putea trăi, dar ce folos? Dacă n-am avea această nevoie de cunoaștere, de cultură, am trăi doar pentru a câștiga, pentru a acumula bunuri de multe ori pieritoare.
Și atunci ce ar mai însemna omenirea fără Beethoven, Bach, Mozart, Shakespeare, Mark Twain, Eminescu, și mulți, mulți alții?
Dar să ne întoarcem de unde am început: Eminescu.
Cineva spunea că dacă ar fi scris doar „Luceafărul”, ar fi fost îndeajuns să rămână un simbol al literaturii române. Doar că a fost mai mult. Și o știm cu toții.
Iar peste ani și ani, Marin Sorescu a scris un poem absolut superb: „Trebuiau să poarte un nume”, care se încheie astfel „…și pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume, un singur nume, li s-a spus Eminescu”.
Astăzi este Ziua Culturii Naționale. La mulți ani!
Daniela TUDOR
„…și pentru că toate acestea trebuiau să poarte un nume, un singur nume, li s-a spus Eminescu”
–
Nu li s-a spus și numele tatălui (Eminovici), dacă bine gândescu.
Era ideea lui Iosif (Vulcan), ignorând ”La mormântul lui Aron Pumnul” și semnătura originală.
Tot de cultura tin si alte informatii, venite la acest subiect.
Omul nostru de cultura, marele poet, era un conservator, xenofob si antisemit.
Culmea, chiar in scoala am invatat poeziile lui care faceau des referire la evrei, la strainii rai care nu ne lasa pe noi in pace si la accidentul cel rau.
In ciuda faptului ca profesorii stiu asta, nu li se spune copiilor adevarul in scoli.
Evident Eminovici nu era singurul anti anti anti. Asa era trendul atunci.
Acum cu sosoaca si simion, la fel e trendul. Poftim cultura!
Occidentul cel rau, nu accidentul.