Pierde PSD-ul guvernarea?

Ușurel, nu săriți toți odată la beregata mea. Întreb, nu dau cu parul. Și mai mult decât atât, am toate motivele să mă gândesc la o posibilă debarcare a PSD-ului de la guvernare, acum în pragul anului electoral, cu 4 rânduri mari și late de alegeri: europarlamentare, locale, parlamentare și prezidențiale.

Poate că cea mai disputată hotărâre a coaliției PSD-PNL de când sunt împreună la guvernare e cea privitoare la viitoarea lege a pensiilor. Ministerul Muncii a elaborat-o, coaliția a avizat-o, iar înaintea ședinței de guvern, Ministerul Finanțelor nu era hotărât dacă își dă acordul sau nu.

Presiuni politice mari din parte colegilor liberali pe capul lui Boloș, presiuni și din partea premierului care a întârziat începerea ședinței de guvern din cauza lipsei avizului de la finanțe. Acesta (avizul) a venit într-un final, dar adnotat cu pixul de actualul ministru responsabil cu bugetul țării. Da, sunt de acord, dar… și a urmat o serie de solicitări ce ar trebui adoptate de Executiv.

Adevărul e că nu prea sunt parale. Adică… nu că nu prea sunt, dar s-a ajuns la fundul sacului. Fără rectificare bugetară (fie ea și negativă) în acest an, fără alocări pentru solicitările primăriilor, multe dintre ele nemaiavând bani nici pentru facturi și salarii, fără plăți pentru lucrările edilitare pentru care s-a primit avizul și o parte din finanțare (ba mai mult, unor constructori li se cere nici mai mult nici mai puțin decât să sisteze lucrările).

Și atunci de unde bani pentru creșterea pensiilor? Nu spun că nu e nevoie de o creștere mare a pensiilor mici (asta dacă nu vrem să lichidăm mare parte din cei ce au muncit o viață și acum se văd puși în imposibilitatea de a supraviețui). Nu spun că nu sunt și alte categorii sociale care se descurcă tot mai greu cu niște lefuri bătute în cuie acum 5 – 6 ani și nemodificate de atunci.

Ne întoarcem din nou la stat, același stat care ar trebui să-și rotunjească veniturile pentru a asigura salarii (bugetarilor), pensii (inclusiv cele speciale ce nu vor fi tăiate în veci), ajutoare sociale, alocații, subvenții și toate celelalte. Ar trebui să existe un echilibru între intrări și ieșiri și asta o știe oricine. Nu poți să dai la infinit fără să pui ceva în loc.

În ultimii ani s-a mers mult (chiar foarte mult) pe împrumuturi. Acum și aici s-a intrat într-un impas, datoria externă fiind tot mai aproape de suma limită până la care statul se poate împrumuta (fără să mai vorbim de dobânzile la care ne împrumutăm). Economia performantă care să aducă parale la buget… cam subțire; colectările din taxele și impozitele companiilor… cam jumătate; plus valoarea pe produsele românești… aproape de zero.

În schimb, găsim toate marafeturile europenilor în magazine, în timp ce produsele românești (atâtea câte sunt) stau la producători, cei care nu prea au acces cu ele pe piețele românești, din cauza prețurilor necompetitive și a subvențiilor pe care le primesc companiile europene.

Mă întorc la PSD și de la ideea mea că vor pierde guvernarea. Vă mai amintiți perioada pandemiei? Mai exact alegerile de acum 3 ani? Atunci marea coaliție de dreapta a preluat guvernarea și s-a făcut că uită să onoreze promisiunile PSD-ului din anul electoral că vor crește pensiile cu 40 de procente. E drept că le-au crescut și ei cu mai puțin decât rata inflației, dar nici pomeneală de 40%.

Acum suntem în aceeași situație; o țară cu probleme financiare (de-ar fi numai astea), în prag de alegeri, cu foarte multe alte probleme și foarte puțini bani. FMI-ul ne dă deja târcoale precum vulturii care adulmecă stârvurile. Prevăd că „salvatorii națiunii“ vor fi tot cei dintr-o coaliție de dreapta. Din nou, lupte pentru ciolan, posturi, ministere și funcții, din nou aceleași ridicări din umeri a neputință față de greaua moștenire a PSD-ului (deh, se mai uită că au fost umăr lângă umăr în ultima perioadă), din nou se va da vina pe PSD.

Mă întreb: viitorul președinte va mai ieși cu geaca roșie pe la vreun miting? (indiferent de noua culoare politică a șefului statului).

Sursă foto: Europa Liberă

Dan AGACHE