România nu este pregătită să adopte moneda euro, iar perspectivele unei aderări în viitorul apropiat rămân reduse. Aceasta este concluzia Raportului de Convergență 2026 publicat de Comisia Europeană, documentul care evaluează, o dată la doi ani, dacă statele membre ale Uniunii Europene din afara zonei euro îndeplinesc condițiile necesare pentru adoptarea monedei unice.
Evaluarea a vizat România, Polonia, Cehia, Ungaria și Suedia, iar concluzia este clară: niciunul dintre aceste state nu întrunește, în prezent, toate criteriile de aderare la zona euro. România se află însă printre țările cu cele mai mari dificultăți, alături de Ungaria.
Pentru a putea introduce moneda euro, un stat trebuie să respecte criteriile de convergență stabilite prin Tratatul de la Maastricht. Acestea vizează stabilitatea prețurilor, disciplina bugetară, stabilitatea cursului de schimb, nivelul dobânzilor pe termen lung și compatibilitatea legislației naționale cu normele Uniunii Europene privind funcționarea băncii centrale.
Potrivit raportului, România nu îndeplinește niciunul dintre principalele criterii economice. Inflația rămâne printre cele mai ridicate din Uniunea Europeană, situându-se la un nivel de aproximativ trei ori mai mare decât valoarea de referință utilizată pentru evaluarea convergenței. În același timp, deficitul bugetar continuă să depășească semnificativ limita europeană de 3% din PIB, iar dezechilibrele fiscale reprezintă una dintre cele mai importante vulnerabilități ale economiei românești.
Comisia Europeană atrage atenția și asupra evoluției cursului de schimb al leului, care s-a depreciat în raport cu moneda europeană, precum și asupra nivelului ridicat al dobânzilor pe termen lung, considerate incompatibile cu cerințele pentru aderarea la zona euro. În plus, legislația privind funcționarea Băncii Naționale a României nu este încă pe deplin armonizată cu normele juridice ale Uniunii Europene și cu cerințele Sistemului European al Băncilor Centrale.
Raportul evidențiază faptul că România îndeplinește doar criteriul privind nivelul datoriei publice, aceasta rămânând sub plafonul de 60% din PIB prevăzut de tratatele europene. Totuși, acest aspect nu este suficient pentru avansarea procesului de aderare în lipsa îndeplinirii celorlalte condiții economice și instituționale.
Comparativ cu celelalte state analizate, Cehia și Suedia au rezultate semnificativ mai bune. Ambele respectă criteriile privind stabilitatea prețurilor, finanțele publice și dobânzile pe termen lung, însă nu participă la Mecanismul Cursului de Schimb II (ERM II), etapă obligatorie înaintea adoptării monedei euro. De asemenea, legislația lor națională necesită anumite ajustări pentru a deveni complet compatibilă cu normele europene. Polonia și Ungaria se confruntă, la rândul lor, cu probleme privind inflația, finanțele publice și convergența legislativă, Ungaria fiind evaluată, alături de România, printre cele mai îndepărtate de obiectivul aderării.
În contrast, Bulgaria a făcut pasul decisiv și a devenit, de la 1 ianuarie 2026, cel de-al 21-lea stat membru al zonei euro, după ce a îndeplinit toate criteriile de convergență și a primit avizul favorabil al Comisiei Europene și al Băncii Centrale Europene.
Raportul Comisiei Europene nu stabilește un termen pentru aderarea României la zona euro, însă transmite un mesaj clar: fără reducerea inflației, consolidarea finanțelor publice, stabilizarea indicatorilor macroeconomici și armonizarea legislației privind banca centrală cu normele europene, obiectivul adoptării monedei unice rămâne unul îndepărtat.
Pentru România, concluziile documentului reprezintă un nou semnal că reformele economice și fiscale vor trebui accelerate dacă autoritățile doresc ca aderarea la zona euro să devină o perspectivă realistă în următorii ani.
Diana RADU
Pai având în vedere că noi abia avem monedă națională de mai puțin de 200 de ani, unde să ne grăbim așa să o și schimbăm. De ce sa trecem noi românii care oricum suntem pe veci aici stăpâni la euro? E așa de bine cu leul, și așa de mult de muls aici loco, nu are rost sa ne grăbim să fugim după epuroi. Deci concluzia- unde fugem? Să nu fugem, sa stăm pă leu nu pe epuroi.