Se făcea, ca azi, a doua zi de Rusalii, într-o luni, cu frumoase perspective. La Cacova era nunta frumoasei Ana și tăt natul o fost invitat.
În noaptea de duminică spre luni muierile întorceau la sarme, să apuce să le fiarbă până pe la prânz, căci vin goșci și din alce sace. Nu aveau de unde șci că oala cu sarme aveau s-o urce în Trenul Deportării câteva ore mai târziu, împreună cu mireasa și alte câteva zeci de familii, pentru a le stâmpăra foamea ge-a lungul drumului către Bărăgan.
Cinci ani avea să țînă chinul deportării. Căcovenii au fost stabiliți forțat la Cacomeanca Nouă. Și-au săpat bordeie în pământ, apoi, cu timpul, și-au ridicat căsuțe din chirpici, fiecare după puteri. Într-un astfel de bordei s-a născut într-un februarie 1952, pe un ger năprasnic, bunul meu prieten Cornel Stancu Ialomiță. Uica Pavel, tatăl său, i-a pus numele și Ialomiță pentru ca ai lui Blagoe, așa cum le zicea și le zice încă, să nu uite de Chinurile Bărăganului și de apa în care mama sa i-a spălat scutecele ăluia mic.
Au trecut 71 de ani și, cu toate că mai sunt câțiva supraviețuitori, se pare că am cam uitat de Rusaliile 1951, de una dintre paginile negre ale istoriei Banatului. Țin să vă reamintesc de acel eveniment și în acest an. Pentru că acolo, în Pustiul Bărăganului au murit 177 de copii. Pe prietenul meu, Cornel Stancu Ialomiță, Dumnezeu l-a salvat. Are 70 de ani și trăiește în Cacova sa.
Dumnezeu să-i ierte pe deportații care nu mai sunt și să le dea sănătate celor care încă mai trăiesc!
Notă Reper24: Deportările din Banat și Mehedinți, din vara anului 1951, reprezintă unul dintre numeroasele proiecte de epurare sociala pe care le-a inventat regimul comunist din perioada Gheorghiu-Dej, aflat în plină dominație sovietică. În urma unui plan pregătit timp de trei luni, cu precizie diabolică, au fost scoși din casele lor, pe parcursul nopții de 18/19 iunie, fără niciun anunț prealabil, peste 44.000 de oameni, începând cu femeile și bărbații apți de muncă și continuând cu familiile lor, compuse din bătrâni de până la 85 de ani și din copii de toate vârstele.
Mihai SPRÎNCEANĂ
Aşa fost, fapt de neuitat: Rusaliile negre, condamnaţi fără vină şi fară judecata, aruncaţi în arşiţa verii în Stepa Bărăganului fără apă şi înconjuraţi de armată să nu scape nimeni din încercuirea lagărului de muncă forţată. Şi totuşi cu Voia lui Dumnezeu am supravieţuit, razistat şi renăscut din propria cenuşă…