Românii au dezvoltat de-a lungul timpului o adevărată obsesie pentru ce fac cei din jurul lor. Poate de aici și expresia cu capra vecinului. „Păi dacă a mea a murit, a lui de ce să trăiască, nu?“.
„Să moară și capra vecinului” este un proverb și o metaforă românească ce descrie invidia, gelozia și dorința ca cineva să sufere un eșec sau o pagubă doar pentru că o duce mai bine. Expresia arată tendința de a nu te bucura de propriile realizări, ci de a te apleca spre a micșora sau a dori distrugerea succesului altora.
Expresia mi-a venit în minte după ce, de vreo două zile, televiziunile și ziarele nu au alt subiect de dezbatere decât botezul copilului lui Alfred Simonis și parada liderilor PSD la evenimentul derulat la Timișoara, acolo unde Simonis este președinte de Consiliu Județean.
Ia uite mă, ce blănuri are aia, ce poșetă aialaltă, ce ceas are ăla, ori cât a fost darul… De prost gust dacă mă întrebați pe mine. Departe de a le ține partea liderilor social democrați ori celorlalți meseni prezenți la eveniment, vă invit dragi „comentatori“ să mergeți pe sate la o nuntă, ori un botez prin Valea Bistrei, ori prin Teregova, Armeniș sau Luncavița, să vedeți acolo ce sume se pun la masă. Asta doar așa, câteva zone care mi-au venit pe repede înainte în minte.
De mulți ani, (anteriori democrației de catifea în care trăim), societatea a fost împărțită în bogați și săraci. E drept că de la o vreme discrepanțele sunt mai mari și mai vizibile, dar există și se vor perpetua. Să nu uitați că mai există un proverb care spune că „Ban la ban trage și păduche la păduche“.
Dar lăsând toate astea la o parte, vin și întreb: oare cum trebuiau să se prezinte invitații la eveniment? În „treiling“ și cu „bașcheți“ chinezești în picioare? Hai să nu fim mai catolici decât Papa. Știți că au furat? La DNA cu ei. „Știți că gențile, blănurile ori poșetele de mii de euro au fost furate sau achiziționate din bani iliciți? La judecată și apoi la pușcărie cu ei.
Atâta doar că ei (marea majoritate a mesenilor de la acest eveniment) sunt în funcții publice de ani de zile. Dacă eu, din leafa mea îmi permit să-mi cumpăr de două ori pe an o pereche de pantofi de 3 – 4 sute de lei și ei pot face acest lucru, dar la prețuri mult mai mari. Știți cum se spune: „Cine poate oase roade, cine nu, nici carne moale“.
Dacă vrei să fi rău cu cineva, poți. Atâta doar că eu încerc să fiu corect și obiectiv. Recent am fost invitat (în calitate de jurnalist) la un eveniment promoțional, al unei firme din Banat. Nu a fost cu dar, cu plic, ori cu parandărăt. Nu, pur și simplu a fost un eveniment stilat, tot într-un local din Timișoara și tot cu meniu de câteva sute de euro. M-am dichisit și eu ce am avut mai bun prin șifonier și tot m-am simțit aiurea, de parcă eram ruda săracă de la Coțofeneștii din deal.
Asta e; dacă vrem să fim răi cu cei din jurul nostru, o putem face. Nu de alta, dar trebuie să dăm viață proverbului „Să moară și capra vecinului“.
Sursă foto: PressOne
Dan AGACHE
