Schimbarea șefilor, bucuria…

Jumătate din America exultă; cealaltă jumătate înghite în sec și speră la vremuri mai bune. Nu, nu s-a încheiat încă numărarea voturilor din „State“, dar zarurile au fost aruncate. Victorie mult mai clară a republicanului Donald Trump în fața contracandidatei democrate Kamala Harris, față de victoria lui Joe Biden în urmă cu 4 ani.

Dacă la ei povara campaniei s-a încheiat, la noi e în plină desfășurare; la ei s-a mers pe dezbateri, pe proiecte, pe politică externă, la noi continuă denigrările, înjurăturile, certurile pe teme minore, lăsând votantul cu ochii în soare în ceea ce privește atribuțiile și propunerile viitorului președinte al României.

Pe la noi se spune că schimbarea șefilor e bucuria proștilor și tare cred că e un mare adevăr în aceste spuse. Concret; ne-am bucurat că am scăpat de Ceaușescu și am dat de Iliescu. Mamă, mamă și ce ne mai bucuram și mergeam la alegeri cu trandafirii în mână. După, Iliescu s-a ales cu … cucuveaua, iar noi cu… beleaua, vorba refrenului mult cântat prin Piața Victoriei și nu numai.

Apoi a venit Constantinescu. Când am zis și noi „Gata, ne-a pus Dumnezeu mâna pe cap“, Emil s-a retras „scârbit de politica românească“ și nu a mai vrut să candideze pentru un al doilea mandat. Nicio problemă. Știți cum se spune „Lac să fie, că broaște…“.

Timp de 5 ani a „orăcăit“ Băsescu; sau mai degrabă a „hăhăit“ cu vocea-i dulce și inconfundabilă, cu privirea ageră și cristalină, asemeni unui cub de gheață scăldat într-un pahar de whisky. După primul mandat, mulți l-au votat, dar puțini sunt cei care s-au mai bucurat. Nici nu prea mai aveau cum după ce „marinelu“ a tăiat în carne vie salarii, pensii, sporuri și cam tot ceea ce se putea tăia. Mandatul nu, pentru că l-a dus până la capăt și pe cel de-al doilea, în pofida unei tentative eșuate a opoziției de a-l debarca pe vajnicul cârmaci în primul port.

De bucurat ne-am bucurat când a venit „neamțul“. Să vezi acum ordine și curățenie; să vezi cum intră România pe făgașul ei normal, cum vin peste noi investitorii și ne umplu de lovele, euroi și ploi zilnice cu cârnați. În locul acestor promisiuni și speranțe, atât cei ce s-au bucurat de schimbarea șefului, cât și ceilalți, am avut parte de aere de vedetă, de plimbări la „lux clase“ de zâmbete false, de „guvernul meu“ și de mult ghinion; curat ghinion.

Ne-am ales după două mandate cu multe găuri; noi prin buzunare, el pe terenurile de golf, făcute „gratuit“ de niște „coropișnițe“ harnice.

Acum ne bucurăm că „șifonierul“ pleacă în exil de la Cotroceni, cu tot cu paltonul aruncat pe capotă. Justiția îi numără casele, ANAF-ul îi numără lovelele… Săracul… Oare unde o să stea de acum înainte? Oare noul președinte îl va lăsa să-și ia și găurile de la Neptun? Sau măcar coropișnițele?

Ne bucurăm că avem alegeri și schimbăm președintele. Corect, dar cu cine? Mulți veniți, puțin aleși. De fapt, doar unul. Cine va fi acela, nu știu. Știu, însă, că mulți se vor bucura după alegeri, dar le va trece repede. Indiferent de numele celui ce îl va înlocui pe Iohannis, sunt convins că în maxim 12 luni își va lua mai multe înjurături și vorbe de ocară decât voturile obținute la alegeri.

Dar nu-i nimic, măcar ne vom bucura și noi o vreme; nu mult, doar până la nominalizarea premierului și instalarea noului Guvern. Miniștrii vor fi aleși pe „sprânceană“ (oare a cui) și vor veni cu foarfecile de acasă. Misiunea lor… să taie tot.

Așa că e bine să fim optimiști, să avem speranțe și să ne bucurăm. Nu de alta, dar „schimbarea șefilor, bucuria…“

Dan AGACHE