„Sfârșitul s-a terminat!“ Reșița, poartă deschisă pentru marii sculptori în metal din România!

Grație unei tradiții industriale seculare, Reșița a reînceput timid dar sigur să devină un pol de atracție pentru artiștii români, fie că vorbim de pictori, sculptori, curatori și critici de artă.

Un punct de atracție ar putea fi Hala Minda, la ieșirea din orașul supranumit odată „cetatea de foc“ via Semenic, ce are la bază un proiect pilot care vizează reabilitarea și revitalizarea acesteia cu scopul dezvoltării unor facilități de tip „makerspace“, de învățare practică, în laboratoare, a prelucrării metalului atât pentru elevii care urmează școala duală din Reșița, cât și pentru firmele de profil din oraș.

Iar în acest sens trebuie să spunem că pentru o serie de lucrări expuse în fața halei, ca o mărturie a capacității profesionale locale care nu s-a pierdut după atâția ani, firmele reșițene, precum Spaleck S.A. în cazul „Brâie“ a lui Roman Cotoșman sau Plastomet S.A. pentru lucrările „Mâini“ a lui Doru Covrig și „Răsăritul Soarelui“ de Ingo Glass, și-au arătat întregul lor sprijin.

În fapt, expoziția vernisată în 2021, cu cele, de-acum celebre, 6 lucrări de sculptură monumentală în metal au reprezentat rezultatul primei încercări de a corela piața de creație de lucrări de artă cu capacitatea locală industrială de prelucrare a metalelor.

Astăzi, 30 mai 2022, în același areal al halei Minda s-a desfășurat cea de-a două ediție a simpozionului de sculptură monumentală în metal ReMetal Sculptură, un proiect ce face parte din strategia orașului de regenerare urbană, prin industrii creative.

Despre proiectul de la Hala Minda, curatorul de artă Erwin Kessler, istoric de artă, director al MARe, Muzeul de Artă Recentă și produs de Valentin Savu, colecționar și producător cultural, ne-a declarat:

„Am primit  propunerea acum jumătate de an de la producătorul cultural Valentin Savu.

Într-un timp destul de scurt am alcătuit pratic, un eșantion de artă, nu doar românească, dar în care am căutat să aduc o parte de Sud-Est a României. De ce din Sud-Est? Nu pentru un orgoliu, ca răspuns la orgoliul supradimensionat bănățean, ci pentru că există o specializare în timp, mă refer la decenii și secole a zonelor culturale.

Seriozitatea, claritatea, vocația pentru progres a zonei de Vest a țării este clară în industrializare. Totodată, lipsa de umor este la fel de bine înrădăcinată în zona de aici. Nu am avut niciodată în această zonă un artist care să poată să producă cea mai mică urmă de zâmbet, cu atât mai mult de dubiu. Eugen Ionescu nu-i de-aici! Cum nu-i de-aici Caragiale! Nu au cum să fie! Și-atunci am adus această zonă de dubiu, de autointerogare, de sfâșiere, de Nu! – cocoloșit din care să reiasă un Da! – adresat vieții. Am spus că dacă avem acolo clar un Dr. Jekyll, vom aduce aici un Mr. Hyde. Numai împreună se creează diversitatea, din antagonisme. Altfel, dacă am fi fost doar o prelungire a idealului modernist care este iluminist în ultimă instanță prin care o conștiință paternalistă știe care este binele și calea umanității și mijloacele cred că ajungem la tot felul de fundături, unele dintre ele îngrozitoare. Toate lucrurile rele sunt făcute pentru îmbunătățirea condiției umane. Această etapă din 2022 nu va dori să facă nimic pentru îmbunătățirea condiției umane, nu va dori să facă nimic clar și progresist, ci ne va arăta felul în care suntem“, a punctat Erwin Kessler, curatorul proiectului de sculptură monumentală de la Hala Minda.

În contextul ultimelor 3 decenii, pentru Reșița sfârșitul s-a terminat!

Despre cea de-a două ediție a simpozionului de sculptură monumentală în metal ReMetal Sculptură, un proiect ce face parte din strategia orașului de regenerare urbană, prin industrii creative, primarul municipiului Reșița, Ioan Popa a declarat:

„O să încep prin a-l cita pe Nicolae Comănescu care spunea Sfârșitul s-a terminat, mai ales în contextul Reșiței noastre, care după revoluția din 89 a parcurs o perioadă de 20 de ani de crize, de durere, o perioadă tristă colectivă. Pentru că depopularea orașului a generat multă suferință. Și oamenii și-au pierdut încrederea în ei. Micile realizări pe care am reușit să le obținem în primii ani de mandat și proiectele mari care încep să prindă, cu tramvaiul, domeniul schiabil Semenic, contur încep să dea încredere oamenilor, în primul rând în ei înșiși. În acest context „Sfârșitul s-a terminat“ este o frază foarte frumoasă. Etapa din 2021, care a avut ca și final lucrările pe care le avem aici și ceea ce se prefigurează pentru 2022 îmi dă speranța că proiectul va fi unul de lungă durată. Hala va intra într-un proces de reabilitare pe fonduri europene. Suntem într-o discuție cu ADR Vest, instituția care gestionează fondurile europene pentru această zonă a țării. Fac o paranteză. Mă bucur că Sorin Maxim directorul ADR Vest a reușit cu echipa de la Timișoara să fie primul ADR care s-a validat pentru demararea proiectelor europene din noul ciclu 2021 – 2027. Asta va permite o anumită flexibilitate în alocarea de fonduri europene și sunt convins că reconversia acestei hale se va face și va fi un mare succes“.

Artiștii invitați anul acesta pentru a contribui la dezvoltarea patrimoniului de sculpturi monumentale de la Hala Minda sunt: Anca Mureșan, Marian Zidaru, Mircea Roman, Nicolae Comănescu, Dan Vezentan și regretatul Marius Leonte.

Urăm succes acestui proiect și promotorilor lui, ce-i drept, un concept artistic mai greu perceptibil de către necunoscători, dar o șansă de revitalizare, o ofertă pentru viitorul unui oraș care-și caută soluțiile într-un prezent adeseori cenușiu și greu acceptabil.

Sergiu TABAN