Stabilitatea României – București, 20 iunie 2025 – Ziua de azi găsește România într-un echilibru precar, demn de un spectacol de circ cu biciclete pe sârmă, unde artistul principal este, bineînțeles, aparatul de stat. Publicul, adică noi, poporul, stăm cu sufletul la gură, întrebându-ne dacă spectacolul va continua în dulcele stil clasic românesc sau dacă vom asista la o reprezentație de dramă politică, condimentată cu iz de criză cronică.
Opțiunea 1: Cosmetizarea cu ruj de TVA
Prima variantă, și cea mai „confortabilă“ pentru unii, este să lăsăm lucrurile exact așa cum sunt. Deficitul? E doar o cifră, ca vârsta la doamne, nu se discută. Cheltuielile aberante de zeci de miliarde? E normal, trebuie să circule banii în economie, nu? Și dacă circulă în buzunarele unora, e un detaliu nesemnificativ. TVA-ul necolectabil de 13-15 miliarde? Ei, cui îi place să plătească taxe? E un sport național să le eviți, recunoașteți!
Aparatul birocratic, umflat ca o gogoașă la târg? E o dovadă de prosperitate, avem oameni pentru orice! Sinecurile cu zecile de mii? O formă de protecție socială, să nu zică lumea că nu avem grijă de ai noștri! Întreprinderile de stat falimentare, dar surse de îmbogățire personală? Păi, așa funcționează capitalismul, nu? Unele falimentează, altele… prosperă, dar nu cele la care te-ai aștepta.
Singura „revoluție” în acest scenariu este o majorare cu 2 procente a TVA-ului. O mică atingere, un machiaj discret, ca să nu zică cineva că nu facem nimic. E ca atunci când vrei să scapi de un rid, dar de fapt pui mai mult fond de ten. Stabilitate? Absolut! Stabilitate în perpetuarea obiceiurilor vechi și bune.
Opțiunea 2: Criza cronică și vacanța parlamentară (sfântă!)
A doua variantă, mult mai palpitantă, este să intrăm într-o criză de guvern cronică. Imaginați-vă: negocieri interminabile, declarații înflăcărate, demisii „irevocabile” urmate de reveniri triumfătoare, toate într-un carusel amețitor. Și, colac peste pupăză, toate acestea se vor suprapune perfect peste… vacanța parlamentară!
Ah, vacanța parlamentară! E un concept sacru în România, un fel de Nirvana politică unde grijile dispar ca prin minune. Nu contează că țara arde, că economia scârțâie, că bugetul plânge. Vacanța e sfântă! E momentul suprem de reflecție și, să recunoaștem, de relaxare binemeritată după atâta… muncă!
Această criză cronică ne poate duce la două extreme, ca într-un episod de telenovelă politică:
Dizolvarea Parlamentului: Aici intrăm pe teren minat! Se readuce în discuție amenințarea cu „suveraniștii populiști antinaționali și antieuro-atlantici“. Imaginați-vă: lupte ideologice, discursuri patetice, drapelul fluturând în toate direcțiile. Și noi, cetățenii, stăm la mijloc, cu popcornul în mână, întrebându-ne ce spectacol ni se mai pregătește.
Suspendarea Președintelui: Pentru că, nu-i așa, nu permite Guvernului să continue cu vechea „cosmetizare”. E ca și cum ai vrea să schimbi fața unei clădiri dărăpănate, dar arhitectul șef se opune vehement. Oare chiar vrea cineva să repare lucrurile? Sau doar să le vopsească în altă culoare?
Marea întrebare: Stabilitatea cui?
În toată această agitație, un singur lucru este cert: stabilitatea țării este primordială! Dar stabilitatea cui, ne întrebăm? Stabilitatea deficitului imens? Stabilitatea cheltuielilor aberante? Stabilitatea aparatului birocratic umflat? Sau, poate, stabilitatea scaunelor calde din Parlament, mai ales în timpul sfintei vacanțe?
Indiferent de drumul ales, un lucru este clar: România este un maestru al adaptării. Fie că ne acoperim problemele cu un strat nou de TVA, fie că le ignorăm în timpul unei crize cronice și al unei vacanțe parlamentare (repet, sfinte!), spectacolul continuă. Și noi, românii, continuăm să sperăm că, undeva, într-un viitor nu foarte îndepărtat, stabilitatea va însemna și prosperitate pentru toți, nu doar pentru unii. Până atunci, să ne bucurăm de umor, că altceva…
Vlad TUDOR
