„O adolescentă ca oricare alta”, așa se caracterizează cu modestie Daria-Maria Dudaș-Vasile, elevă a Colegiului Național „Traian Lalescu” din Reșița. Dar o adolescentă care are în palmares numeroase premii câștigate la olimpiade naționale încă de pe vremea când frecventa cursurile Școlii Gimnaziale nr. 8 din municipiul de pe Bârzava.
Cele mai noi performanțe au fost obținute chiar în anul școlar care tocmai s-a încheiat, an în care Daria-Maria Dudaș-Vasile a participat la trei olimpiade naționale, de la care s-a întors la Reșița cu patru premii. Performanțe în spatele cărora se află, ca de obicei, multă muncă și sacrificii, nopți și zile petrecute învățând, renunțarea la ieșirile cu prietenii în favoarea cărților.
Într-o țară în care analfabetismul funcțional reprezintă o problemă semnificativă, cu procente care cresc periodic în rândul tinerilor și al adulților, Daria-Maria Dudaș-Vasile este un exemplu pozitiv, care merită scos în evidență. Un copilul care demonstrează anual că performanța nu e o întâmplare și că dacă ai voință, rezultatele nu întârzie să apară.
Povestea Dariei-Maria Dudaș-Vasile!
„La final de an școlar, când se face un bilanț / când se trage linie, eu știu că, pentru mine, performanța nu e doar o întâmplare.
Ce aș putea spune despre mine? Sunt o adolescentă ca oricare alta, îmi place să îmi fac prieteni, îmi place să călătoresc și să citesc, dar, poate cel mai mult, îmi place să scriu. Am fost fascinată de lumea poveștilor încă de mică, dar nu cred că am avut cu adevărat șansa să îmi descopăr pasiunea pentru scris până în momentul în care am participat la prima mea olimpiadă.
În clasa a 6-a, după niște ani grei de pandemie, la Târgoviște, la Olimpiada Națională de Limba și Literatura Română (OLLR), a fost prima dată când am trăit emoțiile unei etape naționale. Îmi amintesc încă bucuria pe care am simțit-o în acele zile, oamenii frumoși pe care i-am întâlnit acolo, experiența primului examen și a primului premiu câștigat (locul 4 pe țară, mențiune). În același an, am participat la Olimpiada Națională de Cultură și Spiritualitate Românească (OCSR) – o olimpiadă care combină 2 discipline, româna și religia, la Suceava, de unde m-am întors acasă cu primul meu premiu 1 (punctaj maxim, 100 de puncte). Nimic nu poate egala fericirea pe care am trăit-o acolo, emoțiile primelor probe scrise și orale, emoții care m-au însoțit de atunci în fiecare an.
În clasa a 7-a, am participat la 3 etape naționale, dintre care am câștigat premiul 1 la OLLR (Arad), o olimpiadă pe care pot spune că nu o voi uita niciodată, deoarece va avea mereu un loc special în amintirea mea, OCSR (Alba Iulia) – unde am luat mențiune, dar și Olimpiada Lectura ca Abilitate de Viață (OLAV), la Constanța, în primul an în care s-a desfășurat și pentru clasele de gimnaziu, o olimpiadă atipică, de la care m-am întors cu un premiu special și cu multe amintiri frumoase.
În clasa a 8-a, pe lângă emoțiile examenului care mă aștepta, am trăit și experiența a 2 etape naționale, OLLR (Slatina) și OLAV (București) – unde am câștigat premiul 2 național. De-a lungul anilor de gimnaziu, am mai participat și la alte olimpiade, de exemplu cea de matematică, dar am ales să mă dedic materiei care îmi aducea cea mai mare bucurie, româna.
În acest an frumos, dar greu, pe care l-am încheiat, în clasa a 9-a, primul meu an de liceu, am participat la 3 etape naționale, de la care m-am întors cu 4 premii: OLAV (Piatra Neamț) – premiul 1 și singurul premiu special acordat mie și colegei de la dezbaterea de la proba orală, una dintre cele mai frumoase olimpiade la care am fost, OLLR (Pitești) – de unde am adus un premiu special și ultima, OCSR (Deva) – unde am câștigat mențiune, de data aceasta mai aproape de casă. De asemenea, am participat și la etapa județeană a olimpiadei de engleză. Pot spune că acest an a fost diferit de cei dinainte, iar trăirile acestor examene și acestor premii s-au întrepătruns cu experiența unei școli noi, cu oameni și cu profesori noi, a unei etape diferite din viața mea de elev, liceul.
În acest an, am participat la prima mea dezbatere, la proba orală de la etapa națională OLAV, o olimpiadă specială din toate punctele de vedere. Alături de o parteneră pe care nu am cunoscut-o decât în seara de dinaintea probei de la Piatra Neamț, am avut șansa de a demonstra că înțelegem ce citim și de a vorbi despre cartea pe care comisia a anunțat-o pentru nivelul nostru (clasa a 9-a și a 10-a), «Fata cu palton albastru», un roman care a ajuns unul dintre preferatele mele. Am avut norocul de a comunica atât de bine cu partenera mea și de a ne ajuta reciproc, primind și singurul premiu special de la această olimpiadă, pentru fairplay în dialog. M-am temut de formatul diferit al acestei probe orale, însă mă bucur că mi-a oferit oportunitatea de a participa la o astfel de dezbatere.
Acum, privind în urmă, văd talent și pasiune, care sunt cu siguranță necesare, dar și multă, multă muncă (mai multă decât oricine și-ar putea imagina). Văd sacrificii, emoții, zâmbete și lacrimi, dar și oamenii care m-au susținut și m-au pregătit, părinții și bunicii mei, mama, care a jucat un rol dublu, și de profesoară de română, și de mama unui copil incredibil de stresat, dar și toți care m-au susținut și pe care i-am simțit aproape, de acasă și de la școală, care s-au bucurat permanent pentru reușitele mele. Am spus de multe ori înainte, dar țin să repet și acum, performanța nu este un drum pe care îl poți parcurge de unul singur, iar la noi pentru olimpiade și pentru orice altceva se muncește în familie. Multe persoane cred că talentul pentru scris, care este, desigur, important, este cel care m-a ajutat să câștig atâtea premii. Acum însă, după 3 premii 1 la etapele naționale de la 3 olimpiade (OLAV, OLLR, OCSR), pot spune că munca este cea care m-a adus aici. Multă muncă, zi de zi, noapte de noapte, chiar și în momentele în care simțeam că nu mai pot continua, pentru toate olimpiadele care erau adeseori la doar câteva zile distanță, pentru probele care uneori păreau a nu se mai termina, dar și pentru bucuria pe care am simțit-o în toate aceste momente.
Astăzi, la doar câteva zile de la încheierea primul meu an de liceu, pot spune că nu regret că am ales să particip la toate aceste olimpiade. Nu regret sacrificiile făcute, timpul liber care nu era niciodată cu adevărat liber, nopțile și zilele pe care le-am petrecut învățând, scriind și rescriind. Mă bucur și că am auzit de fiecare dată rostit numele județului și al școlii de unde sunt (Colegiul Național „Traian Lalescu” Reșița acum, Școala Gimnazială Nr 8 Reșița în gimnaziu) și sunt mândră că am adus primele premii 1 din județul nostru din cel puțin ultimii 20 de ani poate la această disciplină. Pe lângă premiile frumoase pe care am fost binecuvântată să le câștig, am nenumărate amintiri, nenumărate clipe frumoase, nenumărați oameni buni, interesanți și amuzanți pe care i-am întâlnit și pe care vreau să îi păstrez aproape. Dar, cel mai important poate, mi-am depășit constant propriile limite, am înțeles ce înseamnă munca, ce înseamnă scrisul, ce înseamnă performanța și, pas, cu pas, cuvânt după cuvânt, m-am înțeles pe mine. Chiar dacă îmi doresc să practic medicina, o carieră care nu are aparent nicio legătură cu ceea ce mă pasionează, toate experiențele trăite în acești ani m-au construit, bucată cu bucată, și m-au ajutat să devin persoana care sunt acum și persoana care voi fi în viitor”, povestește Daria-Maria Dudaș-Vasile.
Karina TINCUL
