O toamnă tristă se așterne peste școlile noastre. Nu e toamna caldă și aurie a frunzelor, ci una rece, a cifrelor care taie, a deciziilor care dor.
14.000 de profesori, cu atâtea toamne de dascăl în suflet, se trezesc brusc în fața unui drum necunoscut, drumul șomajului. Câtă înțelepciune, câtă răbdare și câtă pasiune se pierd într-un singur sezon?
Și 900 de școli. 900 de locuri unde s-au rostit primele cuvinte, unde s-au scris primele litere, unde s-au legat primele prietenii. Acum, aceste locuri vor fi șterse de pe hartă, ca și cum n-ar fi existat niciodată. Vor rămâne doar amintiri, ziduri tăcute și bănci goale.
Iar 165.000 de elevi vor porni pe drumuri grele, noroioase, în căutarea unor bănci care nu mai sunt ale lor. Drumul spre cunoaștere nu ar trebui să fie o povară, o luptă cu drumuri desfundate și cu depărtarea. E o rană deschisă pe sufletul unei generații.
E o toamnă a deziluziei, a neputinței. Tristă toamnă, triști conducători, triști elevi și triști profesori. Poate că tăcerea și bunul simț sunt considerate slăbiciuni, dar ele sunt, de fapt, semnul unei demnități care refuză să se prăbușească. E o durere mută, pe care o strângem în suflet. Pentru că, oricât am încerca să o numim „gestionare a crizei”, noi știm, în adâncul nostru, că e pur și simplu o toamnă a uitării și a abandonului.
Diana ȘTEFAN
”Câtă înțelepciune, câtă răbdare și câtă pasiune se pierd într-un singur sezon?”
–
Caracterul stihinic … agricultură și turism se poate și fără școală 🙂
(”În general, comuniștii au militat pentru restructurarea radicală a societății prin confiscarea mijloacelor de producție și controlul statului”)
Votați Partidul Comasat Român! Vă vom duce pe cele mai înalte culmi de progres și civilizație… dacă plecați în Germania, Anglia, etc. Am creat o lume NOUĂ, nu vouă!?! 😉