Un an de război la frontiera României

Se împlinește exact un an de la „operaţiunea militară specială din Ucraina“, așa cum a denumit-o Vladimir Putin, cu scopul declarat – atunci – de… „denazificare a poporului ucrainean“.

Vladimir Putin consideră acum războiul din Ucraina ca pe o „bătălie existenţială cu un Occident agresiv şi arogant“ şi a afirmat că Rusia va folosi „toate mijloacele disponibile pentru a se proteja pe sine şi poporul său împotriva oricărui agresor“. Statele Unite şi aliaţii săi au condamnat invadarea Ucrainei de către Rusia și au catalogat-o drept o acaparare imperială de teritoriu, în timp ce Ucraina a promis că „va lupta până când ultimul soldat rus va fi expulzat de pe teritoriul său“.

Fiecare dintre combatanți își susține partea lui de adevăr și de dreptate. Dincolo de declarațiile politice și parțial belicoase, încercarea de a face un bilanț al acestui an de război în apropierea României arată că avem: sute de mii de morți de o parte și de alta, orașe distruse, milioane de refugiați, școli, locuințe, infrastructură energetică făcute praf, dacă e să analizăm doar ceea ce se întâmplă în zona de conflict.

De cealaltă parte, constatăm o criză energetică europeană, o creștere a tarifelor la pompă, a facturilor la gaz și energie electrică, o scumpire în lanț a produselor alimentare și nu numai, falimente, concedieri, restrângeri de activitate, o reținere a investitorilor de orice fel.

La capitolul câștig… mi-e greu să mă pronunț; după doi ani de pandemie în care industria pharma a făcut profituri ce întrec orice închipuire, acum e rândul industriei militare din SUA și Europa (mă rog, acolo unde există astfel de industrii, nu la noi) să înregistreze câștiguri considerabile.

Se fac și se desfac alianțe și înțelegeri între state și guverne, iar spectrul unei conflagrații mondiale plutește deasupra capetelor „luminate“ de ură și patimă, asemeni sabiei lui Damocles. E clar că unii vor avea de câștigat. E și mai clar că noi (majoritatea) vom avea de pierdut, cu atât mai mult cu cât acest conflict va continua.

Ramura de măslin (pacea) e departe și se pare că niciuna dintre părți nu e hotărâtă să cedeze. În tot acest timp va trebui să învățăm să trăim cu acest război în preajma noastră, cu aceste scumpiri continue, cu această clasă politică servilă și lipsită de coloană vertebrală națională.

Zâmbim amar, ne facem o cruce și invocăm divinitatea spre a ne apăra și aplicăm una dintre Legile lui Murphy: „Zâmbește, mâine va fi mai rău“.

Dan AGACHE