Valeadeni, satul lăsat fără apă: robinetele au secat, iar autoritățile invocă bugetul

În Valeadeni, locul de unde s-a ridicat în lumea mare a folclorului taragotistul de geniu Petrică Vița, robinetele au secat, iar răbdarea oamenilor la fel. De săptămâni bune, localnicii se plâng că nu mai au apă nici măcar pentru nevoile de bază, animale, gospodărie sau igienă. Într-o comunitate rurală, lipsa apei nu este doar un inconvenient, ci reprezintă o criză în toată regula.

Primarul comunei Brebu, de care aparține satul Valeadeni, Ion Țicheriu, susține că problema este una cunoscută și e una mai veche pentru administrație, care ține de infrastructura depășită: un foraj vechi de aproape 17 ani, compromis, plin de nisip, cu pompe care cedează una după alta. „În două săptămâni mi s-au dus trei pompe”, a declarat edilul într-un dialog cu publicația Reper24.

Explicația oficială este însă aceeași care apare frecvent în administrația locală: lipsa bugetului. Primarul afirmă că, fără aprobarea fondurilor de la Guvern, nu poate începe lucrările pentru un nou foraj, pentru că și-ar depăși atribuțiile administrative, chiar dacă soluția tehnică este clară și relativ rapidă. „Nu am voie să închei contracte, nu am voie să fac plăți. Ce vreți să fac, să merg la pușcărie?”, întreabă Țicheriu, invocând constrângerile legale.

Între timp, oamenii au rămas fără apă. Nu o dilemă, nu e teoretic, ci se întâmplă acum la Valeadeni. Iar explicațiile despre proceduri, hotărâri de consiliu și aprobări guvernamentale nu țin loc de apă în pahare sau în gospodăriile cu animale.

Mai grav este că problema nu pare una accidentală, ci rezultatul unui sistem care funcționează doar „după buget”, nu după nevoi. Deși există hotărâri deja adoptate pentru predarea rețelei către Aquacaraș, lucru care ar „profesionaliza“ subiectul rețelei de apă și canalizare, soluțiile concrete întârzie, iar responsabilitatea pare să se dilueze între instituții.

Primarul Ion Țicheriu respinge categoric ideea că ar fi vorba despre rea-voință sau calcule electorale. „Nu las satul fără apă”, afirmă acesta. Și chiar dacă noi credem în bunele și cele mai bunele intenții ale edilului, realitatea din teren îl contrazice: satul este, chiar acum, fără apă.

Situația din Valeadeni nu este doar despre un foraj stricat. Este despre un sistem în care administrația locală ridică din umeri, invocând legea, în timp ce cetățenii sunt lăsați să se descurce cum pot. Este despre România în care soluțiile există, dar sunt blocate între hârtii, semnături și frica de a nu încălca proceduri. Pentru că la câte s-au văzut în trecut, trebuie să-i înțelegi și poziția primarului Țicheriu. Așadar, hai nea Ilie cu bugetul, că ne rămân oamenii și animalele cu buza, nu umflată, ci uscată.

Iar până când „vine bugetul”, oamenii din Valeadeni rămân cu promisiunile. Și cu robinetele goale.

Sergiu TABAN