Ziua de 12 iunie 2026 nu putea trece în tăcere, așa cum se întâmpla de ceva vreme!
În urmă cu 30 de ani, într-o perioadă în care presa locală din România își căuta încă identitatea, într-o societate aflată în plină transformare, un grup de tineri entuziaști a reușit să pună în mișcare un proiect curajos, prima emisie a Radio Reșița, care se lansa în eter cu toată forța. A fost mai mult decât începutul unei stații de radio care a emis cu acte în regulă. A fost începutul unei legături speciale între oameni și vocea care avea să îi însoțească în fiecare zi. În acel moment, un oraș, o regiune și mii de ascultători au simțit că aparțin aceleiași frecvențe.
Pentru cei care au trăit acele clipe din interiorul studioului, emoția primei emisii nu poate fi uitată nici astăzi. Era emoția începutului, a necunoscutului, a pasiunii care transforma fiecare secundă într-un moment unic. Microfoanele, luminile discrete din studio, ultimele verificări tehnice și liniștea dinaintea primului cuvânt au rămas întipărite în memoria tuturor. Dincolo de timp și de istorie, este vie pentru noi emoția acelei zile de 12 iunie 1996, în care, pentru întâia oară, s-a auzit la ora 17:00, vocea regretatei jurnaliste Paula Neamțu rostind cu solemnitate: „Aici, Radio Reșița – Radio Semenic! Radio Reșița – prietenul dumneavoastră”.
Astăzi, la 30 de ani de la acel spectaculos început, rămân amintirile, momentele deosebite și nostalgia unei perioade în care cuvântul rostit avea o magie aparte. În care să faci jurnalism însemna pionierat! Fără prea multe modele sau documente scrise. Am început redactarea știrilor pe hârtie, la mașini de scris cu car manual, calculatorul fiind doar un vis frumos, împlinit totuși prin anii 1998-1999. Și suportul muzical se prelucra fizic, prin tăierea benzii de magnetofon cu foarfeca!
Din acest motiv, al neuitării, noi – un grup de inițiativă din vechea generație am decis să lansăm o invitație tuturor celor care ne-au fost colegi pe parcursul anilor 1995-2012, câtă vreme a existat „Radio Reșița – Dragostea mea”. Evenimentul nu a fost destinat publicului, ne-a avut în vedere doar pe noi, foștii colegi și colaboratori din perioada cât a existat radioul care a purtat acel logo „Dragostea mea” simțit, trăit și atribuit instituției pe care a creat-o omul de presă și comentatorul sportiv, Doru Dinu Glăvan.
O mare parte din comunitatea celor care au pus bazele Radio Reșița și a celor care s-au alăturat pe parcurs s-a reunit recent la sala de ședințe a Consiliului Județean Caraș-Severin, pentru a retrăi la 30 de ani distanță emoția începutului, pentru a ridica la certa sa valoare ziua de 12 iunie, ziua de început. Pentru a sublinia încă o dată că nimeni nu ne poate confisca istoria! O istorie construită cu pasiune, muncă și mii de ore petrecute în fața microfonului. O istorie care aparține celor care am crezut în puterea radioului și în ideea regretatului Doru Dinu Glăvan, transformând în timp Radio Reșița într-o voce a comunității.
Cu siguranță și ziua de 8 august 1996 este importantă pentru existența instituției, dar nu e vorba despre prima emisie. Acela a fost momentul (administrativ) anunțat de Radio România Actualități la radiojurnalul de la ora 13:00, când Radio Reșița a devenit parte a Societății Române de Radiodifuziune. Generațiile s-au schimbat, oamenii au venit, au plecat și doar cine nu a fost prezent la prima emisie poate ignora importanța istorică a acelui prim eveniment – lansarea în eter!
Nota generală a întâlnirii a fost bucuria, emoția, nostalgia și poveștile ca între prieteni care nu s-au văzut demult. Au luat calea dorului și au onorat cu prezența oaspeți sosiți de departe, dar apropiați radioului reșițean: dna Lia Popi, alături de soțul său Mircea Popi, președintele Asociației „Dor călător” și realizator al emisiunilor în limba română la Radio Helsinki din Graz. De asemenea, a fost prezent la eveniment dr. psiholog Nistor Becia, din Cardiff, Țara Galilor, care a evidențiat prietenia cu DD Glăvan, la sugestia căruia a înființat Filiala Marea Britanie a Uniunii Ziariștilor Profesioniști. Ne-am bucurat de prezența unor foști colegi veniți din Viena, din Italia, dar și jurnaliști activi, voci importante ale radioului timișorean.
Cum am sărbătorit Radio, fără oamenii din Radio?
Pur și simplu numindu-i și aplaudându-i în lipsă. Și cu un mare regret pentru modul în care managementul instituției a dat la o parte trecutul, istoria, ignorând cu bună știință, nu doar data de naștere, 12 iunie 1996, cât mai ales oamenii care au construit, dar și pe fondatorul ei.
Noi, cei vechi, nu mai facem parte din colectiv de foarte mulți ani. Povestea, însă, este dusă mai departe pe frecvențe de către o altă echipă, adaptată noilor vremuri. O construcție solidă nu poate exista fără temelia sa, iar trecutul nostru, cu toți pionierii săi și momentele sale de aur, reprezintă blazonul pe care se sprijină succesul de azi. Această istorie ne aparține tuturor și merită respectată în integralitatea ei. Cu noi sau fără noi, povestea radioului reșițean a mers mai departe pe frecvențe, exact așa cum a visat Doru Dinu Glăvan!
Vocea unei generații – adresează mulțumiri speciale celor care au înțeles demersul nostru și au ajutat la reușita unui eveniment generator de puternice emoții!
Mulțumim pentru susținere ID Cucu, președintele Filialei Caraș-Severin a UZP, Silviu Hurduzeu, președintele Consiliului Județean Caraș-Severin, pentru accesul la sala de ședințe.
Ne-au sprijinit ca imaginile de arhivă să pătrundă în online: Daniel Amariei, directorul Casei de Cultură a Studenților din Reșița și Andrei Bălbărăru – Muzeul Cineastului Amator Reșița.
Adriana BAGHIU
