Vom învăța ceva din tot ce ni s-a întâmplat?!

Încă nu s-au stins luminile din Agora noastră prezidențială în care am avut acces toți la microfon, inclusiv cei specializați în bruiaj, dar și orbi și surzi, poate chiar mai mulți decât cuvântători în ale democrației.

Ca unul care am văzut și trăit multe la viața mea, și nu doar datorită vârstei, am câteva constatări dureroase pe care vreau să vi le împărtășesc.

Aproape că am trimis în derizoriu, un fel de Liga 3-a fotbalistică, alegerile parlamentare, cele prezidențiale ocupându-ne tot timpul. Iar asta dovedește că habar nu avem de ordinea importanței instituțiilor democratice ale țării, că am rămas prizonierii unor tătuci factotum din recenta istorie a României. Și este grav!

Dintr-o arie de selecție destul de largă, am rămas la ultima barieră, desființată de CCR, cu cele mai bizare două personaje din paișpe, un necunoscut bizar și introvertit și o la fel de necunoscută doamnă ieșită din mulțime după o ceartă în văzul lumii cu fiica sa lgbt-istă. Au căzut la examenul popular doi experți în politică (foști miniștri de externe), un maghiar cu un parcurs politic ireproșabil dar și gargaragii mereu cu tricolorul în bandulieră, cu trecut dubios și fără viitor dar prezenți la…cheltuieli de campanie dodoloaie. Și este la fel de grav!

Am avut parte de animozități personale și de grup, de bălăcăreală, de lipsă de educație și prostie grosieră, de erori greu de explicat, de trădări, promisiuni deșarte, minciuni gogonate, jurnalism cu dedicație și plătit la greu din bani publici, instituții impotente, dar și interferențe cu troli, boți, puteri străine, marțieni și interlopi, legionari, sovietici, antisemiți și rasiști. România a devenit brusc poligon de încercare pentru toate relele de pe pământ. Noroc cu CCR care nu doarme cu Constituția sub căpătâi, o aplică plenar și face liniște și ordine în galeriile celor doi finaliști. Și este foarte grav!

În ce privește cetățenii din galerie, împărțiți în „două cete, în smintiți și în mișei”, și mă refer doar la ultrași, aceștia și-au dat rău în petic. Și nu pentru intransigență, intoleranță, ură de clasă și lipsa de educație politică, vizibile și dureroase, ci pentru totala lipsă de orientare civică. Suntem fiii risipitori ai unei nații în derivă. Am risipit aproape tot ce ne-au lăsat strămoșii, iar acum risipim până și dreptul la vot. Votăm ca să votăm, să ne aflăm în treabă, să scăpăm, să ne spălăm pe mâini și nu vrem, nici după tot ce am pățit timp de 35 de ani, să dăm importanța ce i se cuvine acestui drept uriaș, votul. Ne risipim fără nicio strângere de inimă prezentul, dar mai ales viitorul copiilor noștri. Și este grav de tot!

Nu în ultimul rând, aduc în atenție faptul că avem o legislație stufoasă dar, iată se dovedește, lipsită de consistență așa cum avem instituții nefuncționale și înalți funcționari ai statului iresponsabili. Pe scurt, România este prost administrată.

Vom învăța ceva din tot ce ni s-a întâmplat?! Poate că da!

Mihai SPRÎNCEANĂ