A câștigat o bătălie; acum are de dus un război (2)

Scriam în primul episod al acestui serial jurnalistic, pe care îl puteți citi AICI

A câștigat o bătălie; acum are de dus un război (1)

că în pofida suspiciunilor și a acuzelor mai mult sau mai puțin voalate, Alina Stancovici nu este nici membră de partid și nici simpatizantă a unei formațiuni politice, cu atât mai puțin a fost numită politic.

Alegerile din toamna lui 2020 îl aduce la șefia Consiliului Județean Caraș-Severin pe Romeo Dunca și o echipă liberală cu puteri majoritare. Din start, Alina Stancovici nu a fost văzută cu ochi buni de Romeo Dunca, cel care și acum are impresia că a fost numită politic. Din păcate, nu toți și nu peste tot se petrec lucrurile așa cum le gândește noul lider al CJ Caraș-Severin.

Aversiunea față de actualul manager s-a manifestat prin tălpile și replicile, hai să le spunem mai puțin elegante, folosite de Romeo Dunca. Nici vorbă de povestea de iubire cu un Romeo la CJ și o Julietă la SJUR. Ar fi fost frumos, nu pentru cei doi, ci pentru noi, muritorii de rând. Să amintesc aici doar una dintre catalogările dlui Dunca, care-mi vine acum în minte: „Hai doamnă că nu ai condus în viața dumitale nici un chioșc de ziare și vrei să conduci un spital“.

Corect, aici are dreptate; nu a condus nici măcar un chioșc de ziare, darămite un TIR, ori un spital. Mai contează că e profesor universitar; că are specialitatea în …ups, management economic; că scoate studenți pregătiți să conducă orice afacere, inclusiv un chioșc de ziare? Nu.

Așa că relația dintre cei doi era din start sortită pieirii. Prima „nefăcută“ a fost făcută tot de Romeo Dunca: și-a însușit proiectul noului manager de a ridica în spatele Staționarului 1, un spital modular destinat tocmai pacienților infectați, conștientă fiind de condițiile dezastruoase (la acea vreme) de la Staționarul 3. Alina Stancovici a ridicat din umeri și-a zis „Ei și? Important e să se facă“ și a trecut peste. Nu era un capăt de țară.

A urmat incidentul de la Staționarul 3 al unității sanitare reșițene, cu acea filmare ce a repus pe tapet condițiile foarte proaste ale unei clădiri improprii pentru tratarea pacienților infectați. Rezultatul? O anchetă a Ministerului Sănătății, o concluzie târzie în care se precizează că „N-ar fi rău să fie bine“, o monitorizare a SJUR pentru o perioadă de 6 luni.

Nu a fost găsit niciun vinovat cu nume și prenume. Ba mai mult, directorul medical de la acea vreme Jaro Marșalic a demisionat și și-a preluat postul de deputat câștigat în urma alegerilor din 6 decembrie 2020. Un fel de „batistă pe țambal“.

Incidentul, nefericit de altfel, i-a dat apă la moară actualului președinte care a tot amenințat că: „Aștept rezultatul anchetei și vă demit“. Rezultatul a venit, a mai trecut un an și……

Și din fericire, în lipsa banilor în bugetul spitalului pentru o serie de îmbunătățiri ce trebuiau aduse Staționarului 3, în lipsa unui spital modular, rămas tot pe hârtie și astăzi, în lipsa unui spital județean nou, aflat și acesta tot în stadiul de dorință, cărășenii au pornit  campania umanitară: „Adoptă un salon“. Un proiect ce și-a propus inițial o igienizare în 10 zile, dar a ajuns la 100 de zile și la realizări peste așteptări.

În cea de-a 100 zi de la debutul celei de a doua ediții a campaniei „Adoptă un salon” la Reșița, urnită de cei doi „frumoși nebuni” și curajoși reșițeni, medicul Emil Bunda și voluntara Lili Gherle, președintele onorific al Asociației Cultură și Fapte Bune, a avut loc recepția Staționarului 3, defăimatul, până nu demult, „Spital al Groazei”.

Cele 100 de zile de implicare, muncă efectivă, dedicare, perseverență au avut ca rezultat refacerea celor trei etaje ale Staționarului 3, a 122 de încăperi plus casa scărilor și intrarea în unitatea spitalicească. Efectiv pereții au fost refăcuți de la zero, a fost schimbată tâmplăria, de asemenea s-a schimbat instalația de apă din fiecare salon și din băi, scurgerile din instalația centrală, o parte din instalația electrică, s-a vopsit unde a fost nevoie, așa încât Staționarul propus spre demolare, prin efortul comun al tuturor celor implicați s-a transformat în „Spitalul Speranței”.

Stimă și respect celor care s-au implicat și au contribuit, fiecare după puteri, în această acțiune umanitară, desfășurată într-o perioadă în care, același președinte de județ, afirma în conferințe de presă și prin interviurile live că va dărâma acea clădire pentru că este insalubră.

Tot în acea perioadă s-a renunțat la un proiect cu finanțare europeană de reabilitare a celor 3 Staționare ale SJUR. Dar despre acestea și alte probleme reale ale spitalului, în ediția de mâine.

Dan AGACHE

 

 

 

2 COMENTARII

  1. Mulțumesc Dane că ai început acest serial spre informarea noastră, a cetățenilor ce suntem beneficiarii actului mefical. Îmi doresc să intrii mai adânc în realitățile din SJUR și să devoalezi din ce în ce mai multe necomformități de acolo de care răspunzător nu este actualul manager, adică Alina Stancovici.

    • … actului „mefical” (mefisto + call)?
      sau actului „mafical” (mafia + call)?

      Că dracu’ se ascunde în detalii … 🙂

Comentariile sunt închise.

Știrile zilei