Vreau să vă mulțumesc că aveți răbdarea și curiozitatea de a urmări acest demers jurnalistic. Ne apropiem încet, încet de momentul în care vom pune punctul pe „i“; când vom vorbi despre cum a ajuns cea mai mare unitate spitalicească din Caraș-Severin în situația de a fi hulită de toți, renegată de toți și totuși un ultim refugiu pentru cei aflați în suferință, fără dare de mână.
Dovadă că această serie de articole despre spital au făcut ca lucrurile să se miște cumva, e și faptul că președintele CJ Caraș-Severin Romeo Dunca susține chiar la această oră o conferință de presă, având ca temă situația Spitalului Județean de Urgență. Chiar era nevoie de explicații pentru ca populația să fie corect informată despre „oaza de sănătate“ pentru mulți cei aflați în suferință. Vă promit că în episodul de mâine voi publica în integralitate dacă se poate, declarațiile președintelui Dunca referitoare la această unitate sanitară.
Până atunci însă, puteți citi primele două episoade ale serialului:
respectiv
Reabilitarea Staționarului 3 s-a făcut în vara anului trecut. Tot atunci, pe fondul solidarității oamenilor și a dorinței de a ajuta pe cei ce ajută, au început lucrările de refacere a acoperișului de la Staționarul 2, continuate cu o serie de reparații și modernizări pe secții.
Și pentru că nevoile sunt mari și la celelalte două Staționare, în urma apelului făcut de reprezentanții spitalului, Biserica a sărit în ajutorul lor: I.P.S. Ioan, Mitropolit al Banatului și Excelența Sa, József Pál, Episcop Romano-Catolic al Timișoarei au fost contactați pentru a li se cere sprijinul în renovarea staționarului 2 al Spitalului Județean de Urgență din Reșița. Ambii prelați au manifestat deschidere și promptitudine, iar acestea s-au transformat foarte repede în fapte concrete.
Atunci când există compasiune, iubire față de semeni, aplecare către nevoile comunității, nimic nu este imposibil; acest lucru este valabil deocamdată pentru reprezentanții Bisericii. Spre deosebire de ei, politicienii, aleși pentru a sprijini comunitățile din care fac parte, l-au luat pe „nu avem bani“ în brațe și și-au îndreptat privirea spre alte lucruri mai concrete pentru ei, probabil. E bine cel puțin că oamenii văd diferența, știu ce se întâmplă, dar din păcate uită prea ușor!
Tot în vara anului trecut, Consiliul Județean Caraș-Severin, la propunerea președintelui acestui for, renunță la o finanțare europeană de 6 milioane de euro, menite să reabiliteze cele 3 Staționare ale SJUR:
„Proiectele au trecut, consilierii noștri au responsabilitate și au înțeles că nu avem cum să le facem. Nu putem să ne băgăm într-o cheltuială neeligibilă atât de mare, dacă nu avem resursă financiară. Ce să facem? Să scoatem lucrările la licitație pe nasturi? Pe șase milioane de euro de la Comunitatea Europeană? Și cu celelalte șapte ce facem? Mai avem încă zeci de milioane de lei datorii, din 2008. Ne mai îndatorăm pentru încă 10 ani, dar pentru ceva ce schimbă radical serviciul de sănătate în județ, nu să vopsim un spital din 1935”, a precizat la finalul ședinței, Romeo Dunca.
Președintele Consiliului Județean a recunoscut că există riscul de a nu primi finanțare pentru ridicarea unui nou spital județean la Reșița, proiect pe care dorește să îl implementeze alături de Primăria municipiului, dar este vorba de un risc asumat, „pe care trebuie să îl luăm acum”. Pe de altă parte Romeo Dunca a dat asigurări că cele trei staționare nu vor fi lăsate de izbeliște, în așteptarea momentului 2026, când speră acesta că va fi inaugurat noul spital: pe de o parte, se vor investi 5 milioane de lei în lucrări de reparații, iar pe de altă parte se va încerca obținerea unei finanțări pe POIM, de 10 milioane de lei, pentru schimbarea instalațiilor electrice și de gaze tehnice.
E bine și e frumos să avem un spital nou, modern, dotat la cerințele mileniul 3, fără datorii. Dar până la realizarea lui care nu depinde de un primar sau de un Consiliu Județean, ci de un algoritm politic făcut pe malurile Dâmboviței și unde nu aveți putere de decizie, ce fac pacienții?
Păi ce să facă, suferă. Condițiile igienico-sanitare sunt precare; medicamentele sunt mai mult o dorință, în pofida ajutoarelor primite (la solicitarea unor medici și a conducerii unității sanitare) de la alte spitale din zona Banatului și nu numai și a ajutoarelor primite unele prin Crucea Roșie, altele de la unități spitalicești europene. Personalul medical obosit și sictirit (parțial), medici șpăgari (repet, nu toți, dar e suficientă o măciucă la un car de oale), iar pacienții (alții decât cei infectați cu noul virus) fie nu au acces în spital pentru tratament, fie se tem de o posibilă infectare.
De precizat că și Primăria Reșița s-a implicat în a da o mână de ajutor, nu financiar, ci prin executarea unor lucrări atât la noua structură ATI de la Staționarul 1, care cuprinde 20 de paturi cât și la Staționarul 3.
Dacă în 2019, numărul persoanelor externate din SJUR era de 24 de mii, în 2020 coborâse la 14 de mii, iar anul trecut a ajuns la doar 11 mii din primele informații. Sunt date statistice, oferite de actualul președinte al Consiliului de Administrație al spitalului reșițean, dr. Paul Purea.
Aceste cifre sunt importante, pentru că de ele depinde finanțarea unității sanitare. „Actualul contract cu Casa Județeană de Asigurări de Sănătate, decontează o sumă fixă. Aceasta plăteşte pauşal aproape de 1500 lei pentru un pacient, indiferent de costurile aferente unor pacienţi care pot ajunge la zeci de mii de lei“, conform declarației dr Purea.
Toate acestea în timp ce salariile personalului medical a crescut în aceeași perioadă foarte mult, ajungând ca un procent de 90% din banii primiți de la CJAS să meargă doar pentru salarii. E logic că acestea trebuiesc plătite înaintea altor cheltuieli, conform legii. Ce facem însă cu celelalte cheltuieli, cum ar fi: aprovizionarea cu materiale sanitare, medicamente, curent electric, gazul metan necesar încălzirii celor 3 unități spitalicești, facturile pentru hrana pacienților și spălarea și dezinfectarea lenjeriei. De unde?
Această serie de articole reprezintă de fapt un băț introdus în cuibul de viespi. Am reușit să le agit, iar ele încep să bâzâie. Astfel, aseară am primit câteva informații referitoare la bugetul SJUR:
Ce înțeleg eu de aici, nefiind economist de profesie: din 2014 până în prezent veniturile sunt cam aceleași cu cheltuielile spitalului. Creanțele însă, (datoriile) au crescut din cauza penalităților de întârziere de la 500 de mii în 2014 la peste 20 de milioane anul trecut, adică de 40 de ori. An de an se plătesc penalități, furnizorii trăiesc din aceste penalități, iar datoria nu se va putea șterge fără o intervenție de la nivel înalt.
Veți spune că nu e mare lucru pentru un Guvern să achite o datorie de aproximativ 4 milioane de euro. Așa am gândit și eu inițial. Atâta doar că această datorie nu e doar la Spitalul Județean de Urgență din Reșița. Înmulțiți această datorie cu „n“ spitale din țară aflate în aceeași situație.
Ce manager va reuși achitarea la zi a tuturor datoriilor? Ce președinte de Consiliu Județean va putea să aloce banii necesari pentru aducerea pe linia de plutire a unității sanitare? Creanțele vor crește de la un an la altul, se vor rostogoli în detrimentul pacienților. E un spital muribund care nu e lăsat nici să moară, dar nici nu se încearcă menținerea lui în viață.
Ce e de făcut? Răspunsul în edițiile viitoare. Tot atunci vom vorbi și despre posibilele soluții care există, dar nu sunt doar la îndemâna unui manager de spital sau a unui președinte de Consiliu Județean, chiar dacă este ordonatorul de credite al unității spitalicești. Pentru mâine am promis că voi reda opinia președintelui CJ, Romeo Dunca referitoare la această unitate sanitară, opinie dezvăluită publicului chiar la această oră în cadrul unei conferințe de presă.
Dan AGACHE
