Liniște deasupra lumii. Vântul subțire al înălțimilor poartă încă ecoul unei zile care a redat Semenicului o bucată din sufletul său.
Pe 1 august, acolo unde muntele atinge cerul, un vis s-a transformat în piatră, lemn și speranță. Un grup inimos de oameni îndrăgostiți de munte, adunați în jurul lui Sebi Laboș – un văliugean care poartă muntele în inimă – a dăruit Semenicului un nou ochi spre infinit: un observator discret, un loc de unde privirea poate rătăci peste crestele albastre și văile adânci ale Banatului montan.
A fost o inaugurare din altă lume. Cu binecuvântare sfântă, cu liniștea solemnă a Parcului Național Semenic și cu bucuria curată a sutelor de suflete adunate apoi la Popasul Cerbului. Între cântec, bucate bune și zâmbete de oameni dragi, am simțit cu toții că muntele nu e doar piatră și pădure, ci e o stare de spirit care ne aduce împreună.
De acum, fiecare început de august va avea un rost mai adânc. Un drum de urcat, o gură de aer pur de tras în piept și un punct de unde să privim lumea mai de sus, mai iertători și mai senini.
Ne vedem pe vârf, an de an, pe 1 august. Să sărbătorim muntele, prietenia și visurile care nu mor niciodată
Reper 24
