Povestea de viață a omului și sportivului Mihai Florentin Galiceanu, reșițeanul care anul acesta va împlini 40 de ani, este una pe care am încercat să o redăm într-un scurt interviu realizat cu fostul campion și care merită lecturată.
Fost sportiv născut la Reșița, pe data de 27 august 1982, Mihai Galiceanu a dat dovada talentului său, dublat de seriozitate, consecvență și o muncă asiduă în schi fondul românesc. A fost descoperit la vârsta de 9 ani de prof. Adela Molnar de la Clubul Sportiv Școlar Reșița și promovat după un an la echipa de performanță de Gheorghe Dudu, alături de care s-a și afirmat, câștigând nenumărate titluri naționale de juniori la schi-fond.
A urmat transferul la Clubul Dinamo Brașov, unde a fost preluat de către profesorul Nicolae Dudu, antrenorul lotului național seniori al României, unde a activat aproape 10 sezoane atât la clubul Dinamo, cât și în lotul național de seniori. Trebuie spus că reșițeanul Mihai Galiceanu a participat la nenumărate ediții de Campionat Mondial, Campionat European, Campionate Balcanice dar și la Olimpiada din anul 2006 Torino.
Reșițeanul care putea fi mare în România sa natală, și-a câștigat respectul Austriei!
Reper 24: Mihai, de ce nu ți-ai urmat visul de a continua ca antrenor în schi-fondul românesc și de ce ai decis să pornești spre meleaguri străine?
Mihai Galiceanu: După retragerea mea din sport, produsă în urma unei dispute cu noul meu antrenor de la lotul național care mi-a fost și coleg de camera, m-am retras acasă la Reșița, fiind angajat ca polițist în cadrul MAI. M-am căsătorit și mi-am urmat cursul vieții. Între timp, familia s-a mărit, a venit pe lume primul nostru copil, Samira, iar mai apoi cel de-al doilea copil, Mihail.
Galiceanu recunoaște că a plecat în 2015 din IPJ Caraș-Severin, scârbit de ceea ce a trăit și de sistemul valoric promovat de MAI!
În 2015, după 10 ani de lucru în Ministerul Afacerilor Interne și după ce am văzut și trăit vrute si nevrute am decis împreună cu familia să ne părăsim țara natală și să emigrăm în Austria, la Linz.
Zis și făcut. Ajunși în gara din Linz, ne-am dat seama că nu cunoșteam pe nimeni și nici limba cum trebuie, doar de nivelul A1, adică începător. Am cumpărat un ziar pentru a ne putea închiria un apartament.
Familia Galiceanu a trecut printr-o perioadă dificilă în Austria, dar nu a abandonat!
Cu greu am reușit, printr-o agenție de imobiliare, să primim un apartament nemobilat. Am trecut printr-o perioadă foarte grea în care eu nu lucram, soția lucra 24 din 24 de ore având grijă de o femeie bolnavă, eu cu doi copii mici de 1,4 luni și fata de 3 ani, într-un regim de fugi la grădiniță, lasă fetița, apoi la creșă, lasă băiatul, apoi la școală pentru că făceam un curs de germană începător, și apoi retur. După 3 luni, m-am angajat la un abator, unde am lucrat timp de un an de zile. Apoi m-am angajat pe tir ca șofer, lucrând timp de 2 ani, tot în Linz.
Într-un weekend am plecat cu familia să vizităm Tirolul, așa am ajuns la Hochfilzen, marele centru de Biathlon din Austria, unde mi-am amintit că aici, în Hochfilzen, am avut o etapă de Cupa Europei la schi fond. Fără să stau prea mult pe gânduri i-am propus soției, profitând de faptul că era foarte încântată de peisajele de aici, să ne mutăm aici. Din păcate, fiind un sătuc foarte mic, nu am fost acceptați de comunitate, mai precis nu dorea nimeni să închirieze nimic la „auslanderi“ (străini). Am plecat mai departe spre Salzburg Land, unde la 20 km intrăm în Saalfelden am Steinernen Meer un Orășel de vis, unde ne-am și găsit un apartament să închiriem, iar eu să încep lucrul ca șofer. Asta a fost sâmbătă. Luni, eu am început lucrul, iar Daniela, soția mea, împreună cu copiii au mai locuit alte săptămâni în Linz, singuri.
Reper 24: Cum reușeai să-ți vezi familia în perioada aceea?
Mihai Galiceanu: Mai mergeam eu după-masa după servici la Linz și mă întorceam dimineața devreme înapoi 260 km, la Saalfelden-Linz. Acomodarea copiilor nu a fost grea pentru că eram tot timpul cu ei, erau și destui de mici și nu prea realizau ce se petrece.
Copiii lui Mihai Galiceanu îi calcă serios pe urme tatălui lor!
Mihai Galiceanu vorbește de integrarea copiilor săi în societatea austriacă.
„Până în momentul de față nu avem probleme cu copii la școală, ei sunt foarte cuminți, învață bine la școală și fac si sport, fiind cei mai buni de la categoria de vârstă din Austria. Fiica mea, Samira Galiceanu domină sezonul la Under12, prima categorie care apare în clasamentul național Biathlon LG, Samira fiind și câștigătoare a 3 medalii de aur și una de argint. Băiatul este la o categorie mai mică, una care în acest moment nu este inclusă în calendarul național, dar și el domină categoria de vârstă Under10.
Ca să revin, ajunși aici în Saalfelden, directoarea școlii unde Samira a început noul an școlar, ne-a întrebat ce meserii avem. I-am explicat că am făcut timp de 20 ani sport în România, mai exact schi fond și apoi am lucrat în MAI, apoi la un abator, apoi șofer, iar actualmente tot șofer de tir, la care această doamnă, uitându-se uimită la mine, îmi zice: nu ești interesat de un neben Job (un al doilea job pe lângă ceea ce aveam deja) de antrenor la un club de schi și biathlon, pentru că soțul doamnei caută un antrenor. I-am spus că sunt interesat și uite așa am (re)intrat în branșă.
După 3 ani de activitate cu copii cu vârste între 6-10 ani la Cubul SK Saalfelden, cu rezultate foarte bune la concursuri, am făcut câteva cursuri de instructor de schi fond, pentru a putea să îmi mențin jobul, iar mai apoi mi-am dat demisia, fiind tot mai stresat de colegii austrieci, care, zic eu, datorită rezultatelor pe care le aveam erau puțin invidioși. La nici două luni de la demisie, primesc un telefon de la șeful landului Salzburg care îmi propune un alt neben Job, dar la un nivel mai mare, să antrenez echipa Landului Salzburg de biathlon, grupa 16 ani – 22 ani. Am acceptat această nouă provocare.
Galiceanu s-a ocupat de pregătirea Annei Andexer, câștigătoarea bronzului la JO de la Lausanne în 2020!
Între timp, trebuie să vă spun că antrenam în privat o fetiță de numai 12 anișori, atât avea pe atunci Andexer Anna, cu care, după 5 ani de pregătire, am reușit să cucerim medalia de Bronz pentru Austria în Biathlon la Lausanne (Elveția) la Jocurile Olimpice de Tineret, după o pauză de 4 ani în care nu au mai câștigat.
Galiceanu, sunat de șeful Federației de Schi din Austria!
La doar 2 ani de activitate ca antrenor de Land Salzburg, fiind la școală, pentru că între timp mi-am schimbat si jobul meu, din șofer de tir în profesor de sport la diferite scoli gimnaziale din land, am primit un telefon de la șeful Federației de Schi din Austria, Franz Berger senior, cel care se ocupă de destinele biathlonului austriac. Vă mărturisesc că eram foarte speriat pentru că nu realizam ce se întâmplă și cât de rapidă este ascensiunea mea. Domnul Berger mi-a propus o întâlnire în vederea preluării naționalei de juniori a Austriei pe o perioadă de 9 luni (10 Iulie – 10 April) cu drept de prelungire pe încă 4 ani. Adică până la terminarea Olimpiadei și în cazul în care totul decurge ok, mandatul meu poate fi prelungit până la următoarea Olimpiadă de iarnă.
Momentan m-am acomodat destul de bine în echipă, unde mai sunt ajutat de încă doi colegi austrieci. Tocmai ce ne-am întors de la Campionatul Mondial de Biathlon din USA Soldier Hollow UTHA, unde ne-am atins obiectivul și anume două clasări în top 10, dar din păcate am ratat obiectivul meu ca antrenor, care era obținerea unei medalii, fiind foarte aproape cu echipa. În schimbul 4, la a doua tragere în poziția picioare, sportiva noastră, din păcate fără experiență, a ratat 4 ținte atrăgând după ea și o tură de penalizare, la final situându-ne doar pe poziția 5.
Dar asta este, trebuie uitată această etapă și să privim cu încredere înainte. De altfel, acesta este și crezul meu în munca pe care o fac zi de zi: nu mă uit niciodată înapoi, doar înainte, egal ce s-a întâmplat!
Galiceanu, dezamăgit de modul nedrept în care l-au tratat oficialii români
Reșițeanul Mihai Galiceanu spune câteva lucruri și despre imaginile pe care ni le-a trimis, dar și despre dezamăgirea pe care a trăit-o în România:
„Multe din poze sunt de la WM Soldier Hollow UTHA, organizat în Statele Unite ale Americii, iar în încheiere o scurtă remarcă pentru cei care vă sunt cititori fideli: în urmă cu 20 de ani eram în România și eram calificat pentru Olimpiada din 2002 Salt Lake City, însă mai înalții federali din acele vremuri nu mi-au permis să particip la olimpiadă deoarece eram prea tânăr în acel moment, la cei doar 20 ani pe care îi aveam.
A fost nevoie de alți 20 de ani pentru a primi șansa de la o altă țară pentru a ajunge în același loc la care visam încă de atunci. Probabil că asta este viața, asta este frumusețea vieții.
R24: Îți mulțumim Mihai pentru toate mărturisirile făcute cititorilor noștri, pentru seriozitatea și tenacitatea ta, pentru munca depusă în Austria prin care ai reușit să-ți demonstrezi valoarea și să ne faci mândri de faptul că ești unul din semenii noștri cu o poveste de viață demnă de urmat. Mult noroc și sănătate ție și familiei tale!
Mihai Galiceanu: Vă mulțumesc frumos!
Sergiu TABAN
Și se mai promovează angajările la Militie. Am aflat că e naspa pe acolo cu toți piloșii și incompetentii din IPJ care sa pricep doar la completat hârtii restul sunt bâtă meserie te halesc halesti ciotul că nu mă cunoști. Asta este omul nu a murit ba chiar a câștigat respectul cuvenit, aviz militienilor din sistem pentru care nici un om normal la cap nu poate să respecte gaborii.
D-lui Galiceanu Mihai și fam .acestuia multă sănătate fericire și împliniri în tot ceea ce desfășoară .
Cu stimă și respect Virgil
Felicitari pentru mutare si pentru successul dvs. Acum ca aveti o resedinta nou si un loc de munca stabil, ati putea sa ne ajutati pe cei care au ramas in gunoiul acesta de oras numit Resita. Devoalati toata mizeria pe care o stiti ca a fost facuta in politia Resita. Aceasta instituie nu face aproape nimic. Scot doua-trei articole cu cadouri pentru copii si donat sange, lucruri bune, dar nu indeajuns pentru iesit la pensie la 45 de ani doar din facut cadouri si donat sange. In rest, orasul asta e corupt si resitenii nefunctionari publici rupti in fund.
Va credeti un gunoi? Si dvs faceti parte din acest oras. Curatirea lui depinde de noi, va puteti privi in oglinda multumit ca ati facut tot ce ati putut pt a face „curatenie”? Daca nu … mai usor cu aprecierile colective dupa propriul nivel de apreciere.
COREEECT ȘI BINE PUNCTAT 🤘🤘👍👍👍
pt Gino: cred ca antevorbitorul folosea cuvantul mizerie referindu-se la situatia din oras, nu la faptul ca sunt coji de seminte pe jos. Ce ati dori sa faca un om de rand din oras pentru a face traiul mai bun aici? Sa-i aresteze pe corupti? Sa dea amenzi celor care tulbura linestea publica cu masini si motociclete modificate? Ce sa faca celor care angajeaza si sunt angajati pe pile? Cred eu, Gino, ca sunteti unul angajat pe pile care comenteaza pentru partid.
Corect Cris 👍👍👍
Super istorie. Îl cunosc pe Dudu, din 1970, era student, instructor de schii.
De Reșița nu mai zic, orașul meu de suflet, prin prietenia de 50 ani cu Mazaran senior, Mișu Dumitru, (fie iertati) Pescariu, Megelea și alți din atletism… o tempora.