Am așteptat cu emoție sărbătorile pascale, buni creștini, emoție datorată în parte și prețurilor care au luat-o razna atunci când vorbim de coșul zilnic al românului de rând. S-a scumpit kilul la carnea de miel, prețul la cofragu’ de ou, drobu, brânza, clisa și alte legume. În acest context, orice sprijin material, fie că acesta vine din dispoziție managerială, din grija nestăvilită a partidului X, a guvernului Y, sau a unui sindicat se lasă cu un „Doamne ajută“ din partea beneficiarilor. Mulți ar spune că nici nu mai contează de unde și cine s-a îngrijit de acest dram de satisfacție, într-o perioadă care a generat scumpiri fără precedent, una în care stăm cu retina pe războiul televizat și după ce am trecut prin doi ani de pandemie Covid 19. Și totuși…
La Spitalul Județean de Urgență din Reșița, sindicatul care luptă pentru drepturile angajaților, mă refer la cei care își plătesc cotizația, s-a gândit ca în perioada premergătoare Paștelui să ofere membrilor Sanitas carduri cu o valoare de 100 de lei. Doar că, odată primit cardul, sindicaliștii au putut observa că acest plastic cu bandă magnetică are inscripiționat pe el și numele celebrului lanț de hipermarketuri german Kaufland.
Pentru Dumnezeu, să nu înțelegeți greșit! Nu am nicio supărare pe celebra alimentară nemțească, nici nu vreau vreun discount la wurst-ul bavarez, nici n-am vreun interes ca cifra lor de afaceri să crească sau să scadă. Doar că în țara mea, asta mică, colonizată, care a fost în prea multe rânduri o bătaie de joc a politicienilor, România – cum o fi ea, despre care liderii americani spun, pe repede înainte că ar avea capitala la Biudapest, ei bine, în țara asta mea aș fi vrut să văd că sindicatele se preocupă să ofere angajaților carduri valorice de Paști cu care să poată achiziționa carne, lapte, unt, brânză, legume, fructe din orice magazin cu profil alimentar.
De ce aceste carduri, pe banii sindicaliștilor, cu dedicație specială Kaufland? Întrebarea nu este doar a mea, ci a mai multor sindicaliști de la Spitalul Județean din Reșița, nemulțumiți de modul în care li se impune magazinul de unde își pot face cumpărăturile. Înțeleg că există și carduri pentru carburanți, pentru care negocierile s-au purtat cu benzinăriile Mol. Mă rog, foarte bine. Ori, cât de avantajoase sau nu sunt condițiile pentru sindicaliști și ce interese au condus la acest agreement, nu e treaba mea. Însă modul în care magazinele românești, ale producătorilor noștri autohtoni sunt efectiv „trase pe dreapta“, în detrimentul unor mari jucători de pe piața europeană, ei bine, asta nu mi se pare în regulă. Merg mai departe și mă întreb dacă nu cumva sindicatele nu au început să schimbe brâul din Banat cu polka sau valsul german, din interese doar de ei știute? Alo, liderii de sindicat, mari patrioți de neam și atât, să mai spunem că după ce ați „vărsat“ bani frumoși în contul acestui mamut al marketurilor din Europa, acesta nu va întoarce în bugetul Reșiței sau al județului niciun leu prin taxele și impozitele deduse? Sau nu știați asta?
Am luat un punct de vedere și sindicaliștilor, chiar dacă cei mai mulți dintre aceștia nu au dorit să-și deconspire identitatea. Totuși, nemulțumirea legată de cardurile valorice Kaufland era una evidentă…
„Am primit un card și nu mi se pare normal să poți cumpăra numai dintr-un singur loc. Nu poți să cumperi de altundeva decât de la Kaufland și valoarea este de 100 de lei. Nu mi se pare normal să fiu obligată să cumpăr dintr-un singur loc.
Acești bani nu rămân la noi în județ. Kauflandul știu că dă către București“, ne spune o doamnă.
„Acum e prima oară când primim carduri, până acum am primit bonuri valorice de 70 de lei, mă refer de Crăciun și cu bonurile acelea puteai să te duci să-ți cumperi de unde voiai și acum e pentru prima oară când primim aceste carduri și cu aceste carduri nu te poți duce decât de la Kaufland să cumperi. De-a lungul timpului au mai fost situații mai greu de înțeles de către noi.
Poate de asta nici nu mai suntem foarte mulți în sindicat, mulți s-au retras”, ne explică o altă angajată a SJUR Reșița.
Despre decizia de a alege Kaufland pentru cumpărăturile de Paști ale angajaților, doamna Maria Galescu – lider Sindicat de la Spitalul Județean Reșița, ne-a declarat:
„Kaufland mi-a acceptat plata cu factură, de aceea nu am ales alte magazine. A fost un cadou de Paști pentru colegii mei. Noi de fiecare dată, la fiecare sărbătoare foarte mare, le facem un cadou și așa a fost cel mai avantajos pentru noi, Kauflandul aici și în județ Lidl, ne-au acceptat plata cu factură și cu totul legal, fără probleme”, a declarat Maria Galescu.
Legat de faptul că supermarketul Kaufland nu contribuie la bugetul local și județean, liderul sindicaliștilor de la Spitalul Județean din Reșița, afirmă:
„Asta nu este problema noastră, nu este o problemă de sindicat. Ei ne-au acceptat, ne-au făcut cardurile, ni le-au dat fără nicio problemă și noi am putut să le dăm colegilor de Paști. Noi lucrăm prin contabilitate, cu totul la vedere și așa s-a putut rezolva problema asta. Înainte dădeam bonuri cadou, dar acum nu s-a mai putut astfel și atunci am optat pentru carduri și Kaufland ne-a aprobat plata cu facură, cu tot ce trebuie, noi nu umblăm cu bani cash, totul foarte legal, iar în județ am rezolvat cu Lidl.
Ne-a convenit totul la un magazin, nu pentru a avea noi un avantaj, ci pentru a rezolva repede pentru membri sindicatului nostru și să le putem împărți de sărbători. Kaufland este aici în Reșița, lumea putea să își facă aici cumpărăturile, de la Kaufland, iar pentru județ am optat pentru Lidl”, a încercat să ne explice Maria Galescu, liderul sindicatului Sanitas de la Spitalul Județean de Urgență din Reșița. Nimic despre ofertele altor magazine, despre discuții purtate cu managerii acestora.
Ce putem să mai adăugăm? Că unii retaileri cu nume greu în piața UE sunt mai norocoși, mai inspirați, mai bine marketați decât alții? Sau că cei puternici vor rezista în piață, indiferent de vremuri, în timp ce producătorii noștri autohtoni deranjează prin simplul fapt că se încăpățânează să plătească angajați și să hrănească populația cu produse românești ori, fără de suspiciuni rezonabile, să fie probleme prin faptul că ai noștri nu vorbesc aceeași „limbă“ cu cea a sindicatelor, care au devenit mult mai atașate de valorile europene?
Sergiu TABAN
