Cîțu a adormit; s-a trezit în schimb… Cioloș

Apropierea campaniei electorale scoate din minți clasa politică românească. Mai exact opoziția care, simțind miros de sânge prin asumarea răspunderii în parlament a premierului Marcel Ciolacu, vrea la… cașcaval.

Mă întreb: oare cât de dulce e cărnica de pe ciolanul puterii de trag toți la ea mai ceva ca muștele la… miere. Pardon, parcă era altfel dar… am uitat. Se calcă pe bombeuri, se înghesuie să strângă semnături pentru demitere (fiecare pe fițuica lui), se fac promisiuni și compromisuri, se dă din coate și fiecare vrea să fie primul care înfige steagul victoriei în pieptul actualului Executiv.

Trebuie să recunoaștem că nu doar opoziția are astfel de gânduri, ci chiar și parlamentari din arcul guvernamental. PNL-ul s-a săturat să fie vioara a doua și să asculte și mai ales să aprobe deciziile lui Ciolacu, în timp ce sondajele îi arată alergând la… vale.

Spuneam în titlu că unul dintre contestatarii acestei alianțe între stânga și dreapta e fostul premier Florin Câțu, trezit de câteva ori din somn și surprins cuvântând împotriva colegilor liberali și a social-democraților. Deocamdată nu l-am auzit vorbind nimic despre posibila moțiune de cenzură, somnul domniei sale fiind unul foarte confortabil în Senat.

S-a trezit însă, tocmai de la Bruxelles, un alt premier, cel al Guvernului zero cum mai este cunoscut, Dacian Cioloș.

„Rog liderii partidelor de opoziție să renunțe la orgolii și să adune numărul de semnături necesare pentru depunerea moțiunii care să-l demită urgent pe Ciolacu. USR, Forţa Dreptei, REPER și UDMR pot avea semnăturile necesare imediat dacă încep să colaboreze în interesul țării și al cetățenilor“, spune Cioloş.

Europarlamentarul afirmă că „momentele importante cer acțiune” și menționează că „există o majoritate posibilă în Parlament, care poate să scape țara de incompetența PSD și se poate depune o moțiune de cenzură fără AUR, pentru că niciodată nu trebuie colaborat cu extremiștii”.

Deocamdată, mă distrează goana asta nebună a politicienilor, în cursa lor de a mai dărâma ceva, de a mai distruge ceva, de a mai da un picior în gura celui căzut, doar pentru cărnica de pe ciolanul puterii; deocamdată.

Interesantă mi se pare delimitarea tuturor acestor forțe din opoziție de AUR, partidul lui George Simion. Nu că mi-ar fi drag el sau politica pe care o face, foarte asemănătoare cu cea a dnei Șoșoacă. Faptul că toți fug de AUR, mă face să mă întreb ce se va întâmpla la alegeri, în condițiile în care sondajele de azi ne arată că această formațiune politică a cam depășit PNL-ul. Iar un scor bun la parlamentarele de anul viitor îl va face probabil „frecventabil“ pe actualul „extremist“ cum a fost catalogat.

Până la urmă… „Interesul poartă fesul“, cum se spune pe la noi. Cât despre premierul zero, Dacian Cioloș… numai de bine, dar formațiunea sa politică e la nivelul genunchilor celor din AUR și are aceleași șanse de a intra în Parlamentul României cu ale mele de a deveni premier.

Dan AGACHE