În perioada premergătoare sărbătorilor pascale, toată lumea se pregătește de eveniment: carne de miel, făină pentru pască ori cozonaci, carne tocată pentru sarmale, mai un vinișor rubiniu de pus la rece și nelipsitele ouă.
Atâta doar că ouăle sunt pe un trend ascendent în materie de preț. Și cu cât sunt mai scumpe, cu atât se găsesc (sau se vor găsi) mai greu. Era o vreme când bătrânii de azi, roșeau câte 50 – 100 de ouă la o astfel de sărbătoare: pentru familie, pentru musafiri, pentru colindători: „Să fie, că o dată în an e Paștele“. Păi și dacă ouăle se scumpesc, noi ce mai ciocnim? O întrebare la care răspunsul e atât de simplu și atât de la îndemână pentru oricine. Deschizi televizorul și la o primă vedere afli răspunsul.
Păi pe la Roșiori se ciocnesc trenurile, cu mașini cu tot; la Suceava se ciocnesc avioanele la sol; în Parlament se ciocnesc puterea și opoziția; la guvernare se ciocnesc liberalii cu pesedeii, PSD se ciocnește cu Aur, iar liberalii se ciocnesc cu… pardon, ăștia se ciocnesc ei între ei de sar scânteile mai ceva ca la tăierea cu plasmă.
E perioada ciocnirilor; rușii se ciocnesc cu ucrainienii, în timp ce americani stau la pândă să le fure oul. Vestul se ciocnește cu estul prin Europa, în Franța protestatarii se ciocnesc cu forțele de ordine ale lui Macron, iar românii se ciocnesc cu scumpirile (ghici cine câștigă aici).
Noi ne ciocnim cu tramvaiul lui Popa, comentacii de serviciu se ciocnesc între ei, șoferii se ciocnesc unul de altul și împreună cu gropile din carosabil, Crina se ciocnește cu Dunca, iar Popa cu Mocioalcă. E veselie mare în aceste zile: toată lumea se ciocnește, iar țugulanul țopăie de fericire când se uită la ei.
Atâta doar că multe din ciocnirile astea sunt de fapt un paravan, vizibil doar de omul de rând, rupt în fund și cu mațele cântând pricesne de foame. Pentru ei, politicieni, state, partide, toate acestea sunt de fapt niște petarde, menite să ne abată atenția de la adevăratele interese ale lor.
Americanii își vând gazul lichefiat în lipsa petrolului rusesc, industria de armament vinde mai mult decât produce, industria farma vinde promisiuni celor bolnavi, politicienii ne vând promisiuni în speranța unui nou mandat, iar noi ne-am vândut speranța de mai bine pentru doi mici și-o bere (caldă și aia).
Deci, cine mai vinde, cine mai cumpără, cine se mai ciocnește cu cine? Întrebăm și noi, așa, ca fapt divers. Pentru că în realitate, la noi ciocnirea este între stomac și șira spinări atunci când mergem pe stradă. Așteptăm sărbătorile, așteptăm alegerile, așteptăm o viață mai bună. Așteptăm, pentru că de făcut… nu prea facem nimic.
Dan AGACHE
”Păi pe la Roșiori se ciocnesc trenurile, cu mașini cu tot …”
–
Cu o deosebire prin care încărcătura (de mașini) era asigurată la transport.
Cioc-cioc … cine e de vină, mersul sau statul?
Domnu’ Dan, nici chiar așa, „… nu facem nimic”! Unii mai comentează pe ici-colo! Alții mai postează pe FB, mai dorm prin parlament ori vreo instituție de „stat”…
Iar despre China, chiar nimic, nimicuța?
Domnule Agache, am ras la faza cu „toata lumea se ciocneste”. :)))))
Cred ca si dvs ati ciocnit un pahar inainte. :)))
De aia ati scris „coc cioc cioc” in titlul si apoi ati scris „ucrainienii”. Sunt convins ca stiti. Doar sa corectati, ca citeste lumea.
@avlFCRB: Pentru mătăluță:
”Coc” (la figurat) = a pune ceva la cale cu intenții răuvoitoare.
Asta e soco(tea)la.
@zero: De aia a schimbat titlul, ca ai tu dreptate :)))))
Cu „ucrainienii” esti de acord, nu?! Ca de aia nu m-ai contrazis. Vad ca dl. Agache nu a schimbat si asta.
@avlFCRB: Dacă mătăluță visezi la poze cu ciocniri de ouă galben-albastre …
@zero: N-ai haz, zero, n-ai haz… Esti… zero. :)))
@avlFCRB: adică mătăluță pretinzi că ai sinapse?