Așa a fost denumită această perioadă a anului, furia roșie. Nu, nu are legătură cu partidul a cărui siglă conține mult roșu în trandafiri. Trimiterea la culoarea roșie are legătură cu altceva, respectiv costumul lui Moș Crăciun, roșu și el (costumul), dar fără legătură cu orientarea sa politică. Așa l-a moștenit din moși strămoși, dinaintea înființării partidelor, indiferent de culoare lor actuală.
Deci furia roșie se referă la goana noastră nebună după cumpărături. Din zori și până-n noapte e o adevărtată nebunie: pe străzi, pe șosele, în supermarketuri dar și la bouticurile din colț, la magazinele de dulciuri, carne, fructe, băuturi, cadouri, peste tot. Lume multă, oameni nervoși, agitați grăbiți, puși pe harță de parcă ar mai avea câteva zile și se termină lumea nu doar anul. E ceva ce știm cu toții că se întâmplă în preajma sărbătorilor.
Valabil și în acest sfârșit de an, când e o adevărată faptă de eroism să mai trebuiască să cumperi ceva, indiferent ce și să reușești să te întorci mai repede de 2 – 3 ore. Autobuzele merg (acolo unde merg) cu regim de melc, în trafic stai de ți se urăște (parcă ai lua-o la pas dar vremea e câinească în această perioadă), în magazine aglomerație mare, de parcă toată lumea ar fi primit de dimineață a 13-a leafă ce expiră până seara.
În această furie roșie cum spuneam, a apărut o pată verde; mai exact jumuleala verde. Pe bulevarde, în piață, pe la colțuri, la ieșirea din magazine, dai de tot felul de indivizi, foarte vocali de altfel, care te îmbie să cumperi câteva crenguțe de brad, ori o legătură de vâsc sub care să-ți săruți persoana iubită la cumpăna dintre ani. De parcă în asta constă iubirea și siguranța unei relații pe durata celor 365 de zile ce vor veni.
De unde provine marfa? E simplu ca un vers de colind: din brazii găsiți în cale și mai puțin din producție proprie; din gardurile naturale și mai deloc din grădina casei, ori din curțile proprietate personală.
Lumea cumpără legături de 2 – 3 crenguțe de brad, molid sau ce-o mai fi, în lipsa unui brad natural: „Să miroase puțin și la mine a sărbători“. Cumpărătorii sunt de regulă vârstnicii, pensionarii, persoanele ce nu-și permit să dea câteva sute de lei pentru un brăduț acolo. „Sunt singură mamă; brad nu mai împodobesc că nu am pentru cine, așa că mă mulțumesc cu două trei crenguțe. Înainte mai primeam de la vreun vecin, dar acum nu mai cumpără nici ei că e scump și să-l cumperi și să-l împodobești, Cât despre darurile de sub brad….nu mai știe Moșul adresa“.
Pare logic ceea ce spun oamenii. Întrebarea e: cât de legală e această tranzacție? E drept că nu din nefiscalizarea crenguțelor de brad se pierd bani de la bugetul statului, dar oare nu ar trebui să existe corectitudine de sus până jos? Poliția locală nu vede, sau nu vrea să vadă? Pe băbuța cu pătrunjel ați amendat-o astă vară; și era pătrunjelul din grădina ei, semănat, săpat, udat…
Acum e bine; toată lumea alergă să facă ultimele cumpărături. Și când spun toată lumea mă refer și la cei abilitați să sancționeze astfel de derapaje. Ei, lasă că doar n-o fi foc. Nu, nu e, dar nici corect nu e; nici pentru buget și nici pentru natură.
Dan AGACHE
Este simplu. Masa votantă recte magraonii cu pelea maronie tuciurie nu trebuie deranjate mo pralo, că e dedate la multiple activități în a asigura haleală la puradei și piranda. Ce nu precepureți românașilor?Socares mo militia locale e cu populația congoleză pe felie din motive electorale.