După modelul Bolojan, fac reformă în familie

Mare om, mare caracter și Bolojan ăsta. Fost primar, fost președinte de Consiliu Județean, fost președinte la Senat, fost președinte de țară (interimar ce-i drept, dar a fost), fost premier (acum interimar de vreo trei luni aproape), fost președinte de partid. Pardon, la PNL (încă) mai e președinte; plin, dar nu știu până când.

După metoda pe care Sărăcilă ăsta a scos țara din criză (sic) și din deficitul bugetar în care l-a adus PSD-ul (după spusele domniei sale), am hotărât să salvez și eu, finanțele familiei.

Toată ziua bună ziua, nevasta îmi cere bani, copii vin cu facturi ce trebuie achitate, mi se reproșează că arunc din bugetul casei banii pe bere și bilete la meci și tot așa. În consecință am făcut o reuniune de familie și fără să le cer și lor părerea (v-am spus, după modelul Bolojan), am decis:

„De astăzi gata cu cheltuielile inutile; gata cu stricatul banilor pe investiții nesustenabile, gata cu risipa, gata cu luxul și dezmățul de până acum. Atât vă zic“.

Copiii, nedumeriți întreabă: „Păi bine tata, dar a venit vacanța, am luat BAC-ul cu notă mare, mi-ai promis că mă lași la mare și-mi dai și bani de cheltuială“?

„Nimic, deloc, ioc, canci…cum să vă explic. Gata cu cheltuielile inutile. Vacanța vine și trece, datoriile rămân. Lasă că marea e acolo și la anul și…la mulți ani sau când vom avea bani.

„Păi nu vezi, tăticule, că și parlamentarii sunt în vacanță? Noi de ce nu putem“? Lacrimile le curgeau șiroaie pe obraji, dar nu m-am lăsat înduplecat.

„Aleșii neamului lucrează și de pe malul mării. Nu l-ai văzut pe Miruță în chiloți, pe plajă cum a doborât dronele? Nimic. Să nu mai aud nici un comentariu. Și dacă tot tăiem de la investiții, vă anunț că de luna aceasta gata cu adidașii de firmă și blugii cu găuri prin genunchi. Eu, pe vremea mea,  am mers la școală cu teniși chinezești“.

„Măi, bărbate, tu te-ai dus cu capul? Ai luat-o razna? Ce-i cu tine? Ți-e bine? Eu te-am avertizat că stai prea mult cu ochii în televizor, la știri. Uite rezultatul. Păi se poate așa ceva?“

„Se poate și încă nu e tot. De astăzi, mașina rămâne în garaj. Cu transportul public sau pe jos, fiecare după cum îl țin genunchii. Voi nu vedeți că motorina a trecut de 10 lei pe litru? Și cu ocazia asta câștigăm și certificate verzi, pentru că nu poluăm“.

„Bine, bine, zice consoarta, hai că merg cu tramvaiul la servici, dar cu piața cum facem?“

„Cum a făcut și bunica; cu sacoșa în mână și pe jos. Să nu uităm că mersul pe jos întărește sistemul nervos și face piciorul frumos. Așa facem economie și de la abonamentul de la sală și nici nu mai trebuie să mergi la masaj. Ajunge cu risipa“, am încheiat eu ședința, după care am intrat într-o binemeritată silenzio stampa, asemeni lui Bolojan.

Deci să recapitulez: am tăiat investițiile, am redus bugetul de cheltuieli, am anulat risipa și fiecare va trebui să se sacrifice pentru că economia casei trebuie făcută cu pixul și radiera în mână, în fața unei coli de hârtie, la fel cum face și modelul meu de viață, Bolojan.

Toate bune și frumoase pe hârtie. În realitate, însă, aseară ajung acasă pe jos de la muncă, obosit și rupt de foame (asta pentru că am tăiat și cheltuielile cu pachețelul) și m-am așezat la masă. Soția, toată un zâmbet (cam fals mi s-a părut mie) mi-a pus în fața nasului o jumătate de cartof fiert, și el, tot pe jumătate.

Mă uit mirat și o chestionez din priviri. „Ne pare rău, suntem în criză și am redus drastic cheltuielile. Și ca să nu zici că sunt zgârcită, uite, te las să folosești câteva frunzulițe de pătrunjel din rezerva mea strategică; din grădină de la mama, puse la congelator pentru evenimente deosebite. Uite că acum avem unul“. Mi-a mai zâmbit o dată fals și a dispărut din câmpul meu vizual.

Am vrut să scot pârleala seara, când ne-am pus în pat, dar mi-a retezat-o repede: „Mută-ți gândul! Suntem în grevă pe termen nelimitat“, a mai adăugat ea și mi-a întors spatele.

Acum stau și mă întreb: unde oi fi greșit? Că doar am urmat orbește sfaturile lui Bolojan, asemeni acoliților care îl aplaudă și-l pupă în dos de fiecare dată când ia o astfel de măsură. La mine de ce nu merge? Unde oi fi greșit…nu știu.

Acest text este un pamflet. Orice asemănare cu viața reală nu e deloc întâmplătoare. Din păcate.

Dan AGACHE