S-a spus și s-a scris mult despre frumusețile naturale ale județului Caraș-Severin: Băile Herculane, cascada Bigăr, Semenic, Muntele Mic, Clisura Dunării, Cheile Nerei și desigur exemplele pot continua cu peșteri și avene, cu păduri seculare și lacuri de acumulare.
Călătoria noastră duminicală ne poartă astăzi pașii într-un loc de poveste, despre care mulți au auzit dar nu toți l-au vizitat: Lacul Ochiul Beiului din Cheile Nerei.
Lacul Ochiul Beiului este ireal de frumos. Face parte din Parcul Național Cheile Nerei – Beușnița, o rezervație cu vegetație abundență, liniște, cascade și aer curat, un loc perfect pentru o plimbare relaxantă. Lacul este monument al naturii unde apa este atât de curată încât poți admira peștii innotand.
Situat la o altitudine de 310 m, întrun „crater”, Ochiul Beiului are o adâncime de aproximativ 3.6 m și un diametru total de 15 m. Apa, de o culoare verde-albastră, nu îngheață nici măcar iarna, datorită izvorului care alimentează lacul în permanență cu apă. Aici își găsesc adăpostul numeroase păsări, iar pe fundul lacului se pot vedea cu ușurință păstrăvi.
Imaginea lacului este una de basm, care hipnotizează. Apa limpede dă impresia unui mini-ocean static, iar vegetația din jur completează tabloul natural de poveste.
Tradiţia spune că lacul ascunde multe mistere, care sunt alimentate mereu de lacrimile unui bei, de unde şi numele. Se spune că aceste locuri din Banat au fost stăpânite de un paşă, care avea un fiu de o frumuseţe rară, cu ochii albaştri şi expresivi, încât dacă te uitai, pur şi simplu te pierdeai.
Acesta obişnuia să meargă la vânătoare în pădurile seculare. Într-o zi el s-a întâlnit cu o frumoasă fată de cioban, care era cu oile la păscut şi de îndată ce privirile li s-au intersectat, s-au îndrăgostit pe loc unul de celălalt. Se spune că atunci când tatăl beiului a aflat că fiul său iubeşte o fată de valah, a trimis un călău să o omoare.
Tânărul a găsit-o pe fată fără suflare în locul unde acum este izvorul Beuşniţei şi s-a luptat cu călăul pe care în cele din urmă l-a ucis, cu preţul pierderii unui ochi.
Din lacrimile ochiului pierdut s-a format lacul ce-i poartă astăzi numele. Sfârşit de durere, beiul şi-a înfipt jungherul în inimă şi s-a aruncat în lac. Se spune că fata s-a transformat în râu – Beuşniţa, iar din lacrimile şi jertfa beiului a luat fiinţă lacul turcoaz şi cristalin precum ochii şi sufletul lui.
Dan AGACHE
Alooooo … la Bigar iti dadeai fundul din masina direct pe cascada. La Ochiul Beiului … aveti de mers serios. Deci … nu va asteptati ca tot cioflengarul care dadea o fuga pana la Bigar (ca de … nu avea omul ce face acasa) sa vina la Ochiul Beiului.
Si … va spun sincer … asta este de bine. Noi abea am scapat de cohortele de turisti de la Bigar. A inceput sa se linisteasca zona (de la 500 de masini pe zi care plateau parcare acolo s-a ajuns la sub 50 masini pe zi).