Calificare entuziasmantă și pe deplin meritată pentru tinerii handbaliști ai CSM Reșița, care au reușit să acceadă la turneul final rezervat Juniorilor 4, după un parcurs impecabil la Turneul Semifinal disputat în propria casă, la Sala Polivalentă din Reșița.
În fața propriului public, micii rossoneri au demonstrat nu doar talent, ci și o maturitate competițională surprinzătoare. Reșițenii au trecut cu autoritate de formațiile timișorene LPS Banatul Timișoara și Politehnica Timișoara, pentru ca apoi să confirme superioritatea și în confruntarea decisivă dintre câștigătoarele grupelor A și B. A fost un parcurs fără fisură, construit pe disciplină, inteligență tactică și o dorință de victorie care nu poate fi simulată.
Dintr-o echipă care a funcționat ca un mecanism perfect, s-a remarcat în mod special Rareș Ene, desemnat, fără dubii, jucătorul turneului. Evoluțiile sale au îmbinat eficiența statistică cu spectacolul sportiv, devenind un punct de sprijin pentru colegi și un reper pentru publicul reșițean în extaz. Rareș Ene nu a fost doar cel mai bun jucător al competiției, ci și simbolul unei generații care refuză să accepte limitele impuse de context…
Iar contextul nu este unul simplu. Desființarea echipei divizionare de seniori a municipiului, care activa până în 2025 în liga secundă a handbalului românesc, a lăsat un gol vizibil în peisajul sportiv local. Cu toate acestea, ceea ce au arătat acești copii este dovada clară că spiritul handbalului reșițean nu a dispărut. Un cuvânt de apreciere și pentru munca antrenorilor echipei, Cristian Ionescu „Paloma“ și Robert Csunderlik, fără de care astăzi nu am fi vorbit despre acest rezultat deosebit.
Reșița are o tradiție solidă în acest sport, consolidată în anii în care UCM Reșița era un nume respectat în țară, dar și în Europa. Astăzi, fără a cădea în nostalgie, putem spune că viitorul începe din nou, chiar din mâinile acestor juniori.
Rezultatele acetor copii ai Reșiței și, mai ales, pasiunea autentică pentru handbal ar trebui să reprezinte un semnal serios pentru conducerea clubului și pentru autoritățile locale. Nu neapărat ca un apel imediat la investiții majore, ci ca o invitație la responsabilitate și viziune pe termen lung. Pentru că astfel de generații nu apar întâmplător și nu trebuie lăsate să se piardă.
Până atunci însă, dincolo de calcule și strategii, rămâne bucuria pură a performanței. O bucurie oferită de acești copii ai Reșiței, care au demonstrat că orașul de pe Bârzava mai are multe de spus în handbal.
Iar momentul lor merită trăit și apreciat exact așa cum este: autentic, curat și plin de speranță.
PS: Un sfat pentru cei care își lipesc imaginea fadă, de triști ai neamului, de cea a campionului din Italia, Cristian Chivu: nu aveți niciun merit pentru reușita lui Cristi!
Sergiu TABAN
