Limba masonică de lemn

Marea Lojă Masonică din România încearcă să explice, într-o sinteză cu amplă argumentație, riscurile la care s-a expus masoneria contemporană de la noi prin promovarea limbii masonice de lemn dar în care se vorbește răspicat și despre inițierea în masoneria română a unor proști, cocalari, analfabeți și ticăloși, într-o nesfîrșită bătaie de joc la adresa Tradiției Primordiale.

„Cu toții auzim în Lojile noastre cuvinte meșteșugite și expresii de mare sensibilitate poetică și profunzime ezoterică pe care mai cu seamă cei tineri și curați la suflet pot cădea în primejdia de a le socoti semne ale înțelepciunii. Vorbesc despre o primejdie aici pentru că sutele de formule decorative pe care le folosim, în majoritatea cazurilor în exces și degeaba, nu reprezintă decît un simptom al decăderii Tradiției Primordiale, al cărei palid și handicapat urmaș este masoneria contemporană de tarabă. Fie că cioplim piatra în armonie, ori clădim templul cu rîvnă, ori spoim tingirea cu spor, șuvoaiele de expresii meșteșugite și mecanice nu sînt, cel mai adesea, decît un foc de artificii ce acoperă ignoranța și goliciunea.  În disprețul Tradiției Primordiale, care nu doar încurajează dar și pretinde cu severitate exprimarea liberă a adepților în drept să vorbească, noi ne cufundăm din ce în ce mai adînc în întunericul din spatele limbii masonice de lemn, care nu face altceva decît să ascundă Binele, să oculteze Lumina și să batjocorească Adevărul pe care le invocăm în Ritualurile noastre, a căror profunzime și frumusețe sînt ele însele batjocorite în mecanica slinoasă a limbii masonice de lemn.

A vorbi liber și în acord cu conștiința ta în propria ta Lojă nu poate constitui în nicio împrejurare și sub nicio formă un delict. Dacă ar exista un delict de opinie sancționabil între noi, aceasta ar reprezenta o negare absolută a însăși principiilor fondatoare ale masoneriei și a rațiunii sale de a exista. Dacă un singur mason în drept să vorbească ar fi vreodată sancționat, sub orice formă, de către vreo autoritate masonică pentru delict de  opinie, singura șansă a masonilor autentici de a rămîne masoni ar fi să iasă cu desăvîrșire și fără ezitare de sub ascultarea acelei autorități, ca fiind o autoritate profană, în afara Tradiției și demnă de disprețul fără margini al Inițiaților.

Din spatele bombardamentului de formule masonice orice prost poate face figură de înțelept. Cum alt discurs decît cel al limbii masonice de lemn nici nu se mai aude decît rareori în Atelierele noastre, cei tineri, curați la suflet și fără discernămînt nu mai știu deosebi înțelepciunea de prostie și atîta înțeleg din masonerie: că progresul lor inițiatic se rezumă, în bună măsură, la învățarea papagalicească a unor cuvinte și expresii și copierea unor frați cocalari care exhibă cu ostentație insigne și simboluri masonice vizibile de pe lună într-o zi însorită și amante pițipoance la baluri masonice de caritate!

Pentru că, vai! da!, în ultimii  ani, o vedem cu toții și ne prefacem că nu, au fost inițiați în masoneria română proști, cocalari, analfabeți și ticăloși la greu, într-o nesfîrșită bătaie de joc la adresa Tradiției Primordiale ai cărei fii pretindem că sîntem. Am transformat casa Tatălui nostru și casa Mamei noastre într-o tarabă de negoț și într-o peșteră a tîlharilor.

În limba masonică de lemn, toți aceștia se numesc cu vinovată ipocrizie Frați. În limba masonică de lemn, vorbim despre dragoste frățească, toleranță, înțelegere și încredere, cuvinte care, în limba masonică de lemn și doar acolo, sînt folosite la fel de nepotrivit ca și cînd am încerca să curățăm latrinele cu petale de trandafir. Limba masonică de lemn ascunde mizeria sub preș și ne silește să ne prefacem că miroase a tămîie. Limba masonică de lemn în care totul, ca în filmele mentale ale retardaților, e bine, vis și armonie nu înseamnă decît acceptarea cenzurii în Templu, adică negarea intrinsecă a însuși motivului declarativ pentru care ne aflăm aici.

Vorbind liber, în acord cu propria conștiință, în Loja mea autonomă și suverană, spun răspicat că eu nu sînt fratele proștilor și ticăloșilor care-și poartă titulaturile masonice ca pe niște tinichele din interes. Eu nu am devenit mason ca să fac parte dintr-un club de afaceri, dintr-o anexă a serviciilor de informații sau, mai nou, judecînd după mulțimea cătușelor care zornăie prin Lojile noastre, dintr-o organizație penetrată de structurile de criminalitate organizată.

Eu nu am fost inițiat ca să aflu că suprema lucrare masonică este construirea, cu anasîna și cu încălcarea unor străvechi principii inițiatice, a unor ziduri moarte, spre lauda deșartă a unor lideri cu mai multă vocație faraonică decît înțelepciune.

Deasupra conștiinței unui mason autentic nu se află decît Marele Arhitect al Universului. În numele dreptului fundamental de a avea, a exprima și a profesa opinii, declar că eu nu am văzut Lumina ca să scuip pe ea acceptînd complicitatea așa-zis fraternă cu ticăloșii, cu manipulatorii și cu cei care au vocație de stăpîni de sclavi.

Acelora dintre voi care îmi vor reproșa –e dreptul lor să o facă- duritățile de limbaj, nu am decît a le aduce aminte că mă exprim aici fără ocoliș despre trădători și sperjuri. Despre oameni care au jurat să respecte legile țării dar sînt în prima linie a corupției. Despre oameni care intonează din vîrful buzelor Imnul Național în deschiderea Ținutelor rituale dar au pus și pun umărul la îngenuncherea și distrugerea acestui popor. Despre indivizi nedemni care folosesc masoneria ca un paravan pentru ticăloșiile lor.

La baza cunoașterii, ce va fi însemnînd ea, Tradiția Primordială pune cele trei arte sau științe liberale: Gramatica, Retorica și Logica. Niciun progres în cunoaștere nu e posibil fără stăpînirea lor după cum nicio evoluție inițiatică nu este cu putință în absența lucrării alchimice la negru. Să le acordăm un dram de încredere celor care au formalizat aceste lucruri într-o formă inteligibilă, fie ea didactică și să ne arătăm demni de statutul de inițiați vorbind liber și numai din preaplinul minților și sufletelor noastre. Altminteri, sclavi ai limbii masonice de lemn, morți fiind ne vom preface că sîntem vii și orbi fiind ne vom încînta că vedem.

În ziua de azi, cînd masoneria română de tarabă are nevoie de multe oi de muls pentru proiectele faraonice și profane, adevărate surse de dezbinare și tulburare, ale liderilor ei vremelnici, numai cine nu vrea nu devine mason. Nu ne putem baza decît pe noi înșine și pe nicio putere de deasupra noastră ca să ne reluăm demnitatea masonică și să vorbim liber. Să spunem răspicat că principala sursă a degradării masoneriei române contemporane o reprezintă tolerarea celor ticăloși și inițierea celor neinițiabili.

A iniția pe cel care nu e pregătit pentru inițiere, doar pentru a spori rîndurile celor care cotizează, nu înseamnă decît să transformi un prost într-un ticălos, un ticălos într-un trădător și un trădător într-un sperjur. Acesta e un adevăr fundamental al Tradiției Primordiale pe care nu-l poate nici ascunde și nici lipsi de putere mincinoasa limbă masonică de lemn. Ori vreun Decret.

Dacă nu facem nimic în sensul acesta, în sensul redobîndirii demnității inițiatice a masoneriei, vom continua să vorbim pe la colțuri și la agape, mereu și în orice situație lipsiți de orice responsabilitate a imposturii, noi, cei care tăcem ascunzîndu-ne, ca după fustele mămichii, după jalnica limbă masonică de lemn.

Dacă nu facem nimic în sensul acesta, în sensul redobîndirii demnității inițiatice a masoneriei, vom continua să săpăm viciului temnițe adînci din carton și să lucrăm cu găletușa și lopățica la binele și progresul umanității!

Am zis!“

MLMR – Marea Lojă Masonică din România