Naționala României a reușit aseară ceea ce puțini mai credeau posibil: o victorie dramatică, obținută în ultimul minut de prelungiri, împotriva Austriei, un adversar redutabil și bine organizat. Într-o partidă tensionată, cu accente dramatice și momente de maximă intensitate, „tricolorii” au demonstrat caracter, determinare și o voință de fier, întruchipate perfect în golul izbăvitor marcat de Ghiță în minutul 95.
Dar dincolo de rezultatul de pe tabelă, această victorie înseamnă mult mai mult. Este o confirmare a valorii unui grup unit, bine pregătit, care începe să prindă contur sub bagheta unui antrenor legendar: Mircea Lucescu.
Mircea Lucescu – calmul în mijlocul furtunii
Contestat de o parte a opiniei publice încă de la revenirea sa pe banca Naționalei, la cei 80 de ani împliniți, Mircea Lucescu a răspuns cu modestia și experiența care l-au consacrat. În ciuda vocii criticilor, tehnicianul care a scris istorie în fotbalul european nu s-a abătut de la principiile sale: muncă, disciplină și încredere în tinerii jucători români.
Iar în această seară, totul a căpătat sens. Tactica elaborată, schimbările inspirate și încrederea acordată unor jucători precum Ghiță au demonstrat încă o dată că Mircea Lucescu nu este doar un selecționer, ci un adevărat arhitect al succesului.
Ultimul minut – explozia unei națiuni
Minutul 95 Toată banca e în picioare. Denis Man încearcă o infiltrare pe partea dreaptă și centrează dar mingea îi e respinsă iar balonul ajunge la Ianis Hagi. Fiul regelui nu stă pe gânduri și aruncă mingea în careu iar Ghiță, cu o detentă perfectă și o lovitură de cap imparabilă, trimite balonul în plasă. Explozie de bucurie în tribune, pe teren și în casele a milioane de români! Era momentul pe care-l așteptam de ani buni: o victorie obținută cu sufletul, muncită până la ultimul strop de energie.
Trei puncte care cântăresc cât o calificare
Această victorie nu este doar una de moral. Într-o grupă echilibrată, în care fiecare punct contează, succesul contra Austriei aduce un capital uriaș în lupta pentru calificarea la Campionatul Mondial. Mai mult decât atât, demonstrează că România poate lupta de la egal la egal cu echipe bine cotate și că are un antrenor care știe cum să gestioneze presiunea și să creeze echipe competitive.
Concluzie: România are din nou o echipă. Și un lider adevărat.
Mircea Lucescu a arătat că nu și-a pierdut nici flerul, nici pasiunea, nici capacitatea de a învinge. A oferit românilor o lecție de fotbal, dar mai ales de demnitate și profesionalism. Iar echipa, răsplătindu-i încrederea, a arătat că viitorul nu e pierdut, ci dimpotrivă – abia începe.
Naționala României are din nou o identitate. Are o voce. Are un lider. Iar cu astfel de oameni pe bancă și în teren, visul mondialului nu mai pare o utopie.
Hai, România!
Sergiu TABAN
