Îmbrăcat în schele, unul din obiectivele turistice emblematice ale Reșiței, Muzeul Banatului Montan, pare o cetate asediată, și asta de ceva timp. Cei care trec pe lângă el, se întreabă probabil ce se întâmplă și cât va mai dura până când muzeul își va recăpăta înfățișarea și se va redeschide.
Lucrările (începute în februarie) sunt complexe, pentru că, pe lângă anveloparea pe exterior a clădirii, refacerea acoperișului și montarea de panouri voltaice, în interior se refac instalațiile electrice și termice, ceea ce va crea un confort sporit vizitatorilor.
Despre stadiul lucrărilor, am stat de vorbă cu managerul instituției, Livia Magina, care este mulțumită de ritmul în care se lucrează, după cum spune:
„Lucrările vor mai dura, dar se lucrează. Este bine că s-a refăcut deja acoperișul, deci nu va mai ploua în această iarnă și se poate lucra și în interior. Trei laturi ale muzeului sunt îmbrăcate, au fost schimbate și geamurile, la subsol este făcută izolarea și partea de depozite, se lucrează la instalația electrică, după care va fi montat liftul”.
Se lucrează, se lucrează. Foarte bine. Dar…
Totul este un șantier acum, muzeul este închis vizitatorilor, dar se ridică întrebarea: cine are grijă de personalul muzeului? Personal care își continuă activitatea specifică (de restaurare, clasificare, arhivare, studiu, etc).
Și în ce condiții o face? În primul rând fără căldură, acum în prag de iarnă, și în plus cu slalom printre toate materialele necesare efectuării lucrărilor.
Cine se gândește și la ei? Pentru că varianta cu: „Vă trimitem două luni în fără plată” este inacceptabilă în contextul economic actual, iar mutarea în alte spații implică demersuri birocratice uriașe.
Întrebarea deocamdată rămâne retorică. Dar o soluție trebuie găsită cât mai repede, până nu intră tot personalul în concediu medical.
Daniela TUDOR
