Cu multă tristețe am aflat că doamna Aurelia Frențiu Jompan, soție a muzicologului prof. dr. Dumitru Jompan și strănepoata episcopului martir Valeriu Traian Frențiu s-a stins din viață, la vârsta de 85 de ani.
Soție, mamă și dascăl exemplar, Lia Jompan va rămâne în amintirea noastră ca femeia care și-a sprijinit necontenit jumătatea, vreme de 67 de ani, servind fără tăgadă actului de cultură din Banatul de Munte, femeia care a iubit cu toată ființa ei aceste meleaguri cărășene, Valea Bistrei și mai cu seamă Marga, locul unde și-a petrecut cea mai mare parte a vieții.
Într-un interviu acordat anul trecut slujitorului de carte și al Bisericii Greco Catolice, Bogdan Mihele, un volum care avea ca temă viața plină de încercări a Episcopului Martir Valeriu Traian Frențiu, Aurelia Jompan, strănepoata marelui ierarh a vorbit deschis despre istoricul familiei Frențiu și legătura sa de rudenie cu Episcopul beatificat de Papa Francisc în anul 2019.
„M-am născut în comuna Ohaba Bistra la 13 mai 1939, din părinții Ana și Ioan, nume pur românești.
De ce la Ohaba Bistra?
Fiindcă tatăl meu era angajat la Uzina din Ferdinand (azi Oțelu – Roșu) din localitatea de obârșie.
Așezarea, atunci și acum a fost și este populată cu oameni harnici și cinstiți. Aici, în anul 1938 cercetători ai Institutului Social Banat – Crișana au efectuat cercetări monografice în varii domenii.
Etnomuzicologul Nicolaie Ursu a publicat în cadrul acestui proiect proiect inițiat de cunoscutul sociolog Dimitrie Gusti: ” Folclorul musical din Ohaba Bistra”.
Aici s-au născut unul dintre dirijorii Operei de Stat din Timișoara Ion Kecenovici și tot aici s-a înființat un cor în anul 1895. Toate acestea fac dovada harului cu care i-a înzestrat Dumnezeu pe oamenii locului.
Nu cunosc motivul pentru care părinții mei s-au transferat în orașul Caransebeș, unde tata, nepotul episcopului Valeriu Traian Frențiu a ocupat funcția de operator la Cinematograful „Luna”.
Părinții mei au mai avut încă trei copii pe: Ioan, Matilda și Paraschiva.
S-a iscat al doilea Război Mondial din care tata nu s-a mai întors.
La un an, de inimă rea s-a prăpădit și buna mea mamă Ana
La Caransebeș, în vremea aceea era un obicei de trăire zguduitoare, ca orfanii să fie coborâți în groapă, pe sicriu, ca oamenii cu suflet mare să-i ia, ca să-i înfieze. Eu, în acel moment am fost luată în grijă de mătușa (casnică) și Mihai Brânzan (zidar).
În copilărie și tinerețe m-am bucurat de căldura și atenția părinților mei adoptivi. Am urmat toate treptele de școlarizare încheind cu Școala Normală de Învățători. În vacanță, susținătorii mei având o situație materială precară, am lucrat la grădina de legume și la fabrica de mobilă din localitatea Balta Sărată.
Totul a fost OK.
Ceva însă nu-mi era suficient de clar.
De ce am început Școala Primară cu numele de familie FRENȚIU și am terminat Școala Normală cu cel de BRÂNZAN?
Răspunsul l-am aflat mai târziu. În plină epocă a „ateismului științific”, o elevă, strănepoată a unui episcop greco-catolic nu putea să devină învățătoare că, ce să facă, educație religioasă puilor de români?
În anul 1957 am fost numită învățătoare în comuna Marga unde m-am căsătorit, cu colegul meu Dumitru Iova Jompan.
Înțelegându-i talentul și pasiunea pentru muzică m-am înrolat în corul soțului și i-am stat mereu într-ajutor în realizarea activităților cultural – artistice.
Așa l-am determinat să urmeze cursurile Conservatorului de Muzică „Ciprian Porumbescu” din București, apoi l-am convins să urmeze cursurile doctorale în domeniul muzicologiei, ajungând astfel profesor universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Caransebeș.
O vreme (12 ani) am viețuit în Caransebeș, soțul fiind profesor la Seminarul Teologic „Ioan Popasu”, la Facultatea de sus amintită și dirijor la mai multe coruri din oraș.
Mergând la examene cu soțul, la București, mi-am vizitat mătușa, pe Aurelia Suore care într-o zi mi-a destăinuit o mare taină.
„Lia, mi-a spus dânsa – să știi că tu ești strănepoata episcopului greco – catolic Valeriu Traian Frențiu care a fost martirizat la Sighetu Marmației, în Maramureș și a fost înmormântat la groapă comună a săracilor de acolo.”
Abia atunci mi s-a luminat mintea și am putut să înțeleg toate necunoscutele.
Tare aș fi dorit să-l întâlnesc, să-l cunosc! N-a fost să fie! Atunci am înțeles de ce protectorii mei nu mi-au făcut cunoscut arborele genealogic al familiei pentru a nu-mi pune în pericol profesia pentru care m-am pregătit.
Împreună cu soțul meu suntem mândri de eroismul precursorului nostru și în același timp ne dor suferințele la care a fost supus.
Beatificarea Sa de către Papa Francisc în anul 2019, la Blaj, a fost o recunoaștere a martiriului său, alături de mulți alți martiri ai neamului uciși mișelește de comuniști.
Dumnezeu să-l odihnească și să-l așeze în Panteonul Marilor Ierarhi ai Neamului Românesc!“, afirma în cartea dedicată străbunicului Episcop Martir Traian Valeriu Frențiu, strănepoata acestuia, Aurelia Frențiu Jompan.
Astăzi, însă, resimțind o mare durere transmitem nemângâiatului profesor dr. în muzicologie Dumitru Jompan și întregii familii Jompan sincere condoleanțe pentru această incomensurabilă pierdere suferită.
Dumnezeu să o odihnească în pace!
Sergiu TABAN
