La momentul formării actualei coaliții de guvernare PSD-PNL-UDMR, prin protocolul semnat de reprezentanții celor 3 partide, era prevăzut, pe lângă împărțirea ministerelor și data la care se va desfășura rotativa și felul în care va decurge ea.
De atunci a trecut ceva vreme (nu prea multă totuși), au mai trecut niște sărbători, niște proteste, niște greve și nemulțumiri, mai multe rânduri de discuții și negocieri (nu pentru acordul cu sindicaliștii) pentru împărțirea portofoliilor, iar premierul Nicolae Ciucă și-a tot anunțat demisia pe care apoi a revocat-o, a amânat-o, a mai împins-o 2-3 zile ori o săptămână din diverse motive.
Ba că nu e oportun, ba că e sărbătoare, ba că trebuie rezolvată greva dascălilor și tot așa. Ultimul anunț al premierului Ciucă era vineri, 9 iunie, amânată și asta pentru astăzi. Își va da Ciucă al nostru demisia sau o va amâna din nou? Greu de spus în condițiile în care nu s-a stabilit cine și ce ministere vor ocupa, dacă rămâne sau nu UDMR la guvernare, dacă se face rocada conform protocolului inițial sau se stabilește un altul.
Între timp, greva profesorilor și a personalului nedidactic din România a dat peste cap toate calendarele Ligiei Deca, „ministreasa“ Educației. Se va încheia sau nu anul școlar? Se va da Bacul și Capacitatea? Vor fi mulțumiți dascălii de oferta guvernamentală sau vor abandona lupta de frica pierderii lefurilor actuale? Întrebări fără răspuns, cel puțin deocamdată. Pe de altă parte, bani nu prea mai sunt; vor și cei din Educație și personalul din Sănătate, mai vin și primăriile să spună că nu mai au bani de salarii și tot așa.
Mă întreb (pe bună dreptate) dacă schimbarea premierilor și a ministerelor între ei va aduce mai mulți bani la viitoarea rectificare; dacă protestele și nemulțumirile românilor se vor aplana cu Ciolacu premier; dacă vom reuși să ne încadrăm în jaloanele PNRR-ului fără a pierde finanțările europene.
Sunt multe întrebări și puține răspunsuri; sunt multe așteptări și puține soluții. Este nevoie de un Executiv care să taie în carne vie, care să așeze cu orice risc țara pe niște baze sănătoase și solide. Mă refer la reducerea numărului de parlamentari, a aparatului birocratic (politizat până-n măduva oaselor) la reorganizarea administrativă, la legea salarizării și cea a pensiilor, la eliminarea pensiilor speciale și a celorlalte inechități.
Dar cine să facă așa ceva în an preelectoral? Încă o dovadă a faptului că oricât ne-am dori o clasă politică matură și conștientă de faptul că stăm pe buza prăpastiei, avem niște politicieni mai apropiați de ciolanul puterii decât de interesele celor câtorva milioane de concetățeni ce nu au plecat (încă) din țară.
Sursă foto: Digi24
Dan AGACHE
Da, cam așa stau lucrurile… Poate ar trebui să se facă ceva și ceea ce privește adaptarea permanentă a organigramelor din „sistemul bugetar” corespunzător nevoilor reale, corelarea cerințelor privind nivelul studiilor cu nevoile reale ale funcțiilor, dar și intrarea și menținerea în „sistem” pe baza măsurii în care cerințele posturilor sunt îndeplinite…
”Mă întreb (pe bună dreptate) dacă schimbarea premierilor și a ministerelor între ei va aduce mai mulți bani la viitoarea rectificare”
–
Cineva, cu îndelungată experiență, zicea că atunci când nu prea merge ”afacerea” … schimbă ”fetele”, nu ”paturile”.
Oare avea dreptate?