Patul lui … Ciucă!

În rezumat, „Patul lui Procust” este un roman fascinant scris de Camil Petrescu, care explorează tema condiției umane și a presiunii sociale de a ne conforma unor norme și standarde predefinite. Temele romanului sunt iubirea și intelectualul lucid, însetat de atingerea absolutului în iubire sau în demnitatea umană, trăsătură evidențiată în fiecare dintre personajele principale.

Poate în acest personaj (intelectualul lucid) ar fi dorit să se încadreze și Generalul (cine este generalul!!!) Nicolae Ciucă, în discursul său către colegii de partid, atunci când făcea referire la … patul guvernării.

„Chestiunea cu patul e dificilă, pentru că am fost la un moment dat trei și era posibil să n-avem loc, în cameră încăpem și este posibil la un moment dat să fim chiar mai mulți într-o astfel astfel de construcție”. Ce a vrut să spună? Cui îi este adresat mesajul? Pentru cine „bate șaua să priceapă…“?

Mesajul este clar unul de solidaritate pentru colegii săi liberali, ajunși la guvernare printr-o conjunctură nefericită: guvernările Orban-Cîțu (liberali și ei), pandemia, criza energetică și prețurile care o luaseră razna, lipsa unei majorități capabile să guverneze (nu că cea cu PSD ar fi capabilă dar, oricum, reprezintă o majoritate).

Un alt mesaj subliminal a fost transmis către social-democrații, de care s-a folosit până de curând, când a ocupat fotoliul de premier. Odată rocada făcută (conform înțelegerilor inițiale), parcă PSD-ul nu mai e așa de bun; parcă e prea roșu, prea „ne calcă în picioare“ (vorba unui lider liberal), parcă am vrea cu alții.

Există voci puternice în PNL care cer, nu ruperea alianței, ci chiar scoaterea PSD de la guvernare (să nu uităm că ne aflăm în fața unui an electoral cu 4 rânduri de alegeri și fiecare vrea să-și tragă spuza pe turta lui), iar liberalii sunt în cădere liberă.

În atare condiții o altă alianță ar fi posibilă doar cu USR și UDMR, dar tot minoritară ar fi. Cooptarea AUR la guvernare este pe cât de improbabilă, pe atât de dăunătoare la ora actuală. Un guvern minoritar (PNL) nu ar reuși decât să complice  și mai mult situația politico-economică a țării, cu un președinte mai interesat de vacanțe și călătorii decât de românii pe care îi reprezintă, cu un război la granița de nord a țării, cu un FMI gata să ne „ajute“ tăind pensii, salarii, sporuri și tot ce mai e de tăiat, cu o datorie externă ce a trecut binișor de pragul psihologic de 50% din buget, cu o economie slabă în pofida datelor statistice și cu români (atâți câți au mai rămas) sătui de promisiuni și vorbe goale.

E drept, patul lui … Ciucă nu e foarte încăpător, dar oare cine își mai dorește să împartă „așternuturile“ cu liberalii. Se spune că în dragoste și în politică, niciodată să nu spui niciodată. Așa că, din dorința de a se afla la guvernare, fie și pentru o perioadă scurtă de timp, liderii politici sunt capabili de orice; chiar și de adulter în situația de față.

Dan AGACHE