Sensibilizat de necazul care a dat peste un cioban cărășan în timp ce se afla cu oile pe munte, președintele Consiliului Județean Caraș-Severin a sărit în ajutor fără să stea prea mult pe gânduri.
Întâmplarea a fost dezvăluită de Mihai Sprînceană și o puteți regăsi în editorialul „Romeo Dunca, elicopterul și berbecul salvat în Munții Retezat!”, publicat de Reper 24.
Despre motivul care l-a determinat să ofere necondiționat sprijin unui cioban aflat tocmai în munți, Romeo Dunca a declarat: „Relatarea e adevărată, cu mici corecturi, în sensul că am dus berbecul doar până la barajul din Retezat, unde pe drumul public aștepta o mașină care l-a dus la veterinar, probabil la Timișoara.
Nu l-am cunoscut pe om și nu am luat bani pentru această acțiune. Sunt foarte ocupat, dar cuvintele persoanei care m-a apelat m-au emoționat: „Berbecul nostru de prăsilă e cel mai valoros lucru pe care îl avem”, mi-a spus proprietarul.
Așa mi-am amintit de o întrebare la care mi-a răspuns bunica mea pe vremea când eram copil.
Am trăit copilăria în satul părinților mei, la Ieud, județul Maramureș. Bunica mea, prin viața grea pe care a avut-o, și-a pus o amprentă asupra educației mele. Viața ei a fost simplă și cu frică de Dumnezeu. Am însoțit-o în fiecare vacanță de vară petrecută acolo, pe la mai toate muncile unui țăran simplu și cinstit. Seara, după cină și rugăciune, îmi povestea atât de mult și atât de frumos despre absolut tot ce a trăit în viata ei grea, dar curată.
Într-o zi, vecina de casă din stânga fiind plecată pentru câteva zile, a lăsat orătăniile într-un adăpost. Una din zburătoare a scăpat și ne-am trezit cu ea în curte. Avea piciorul rupt. Eu, când am văzut, m-am bucurat crezând că bunica va face o supă. M-am înșelat, căci atunci când am întrebat când o tăiem am primit un răspuns care a lăsat o amprentă asupra mea: „Găină asta o s-o mănânce a lui Valenaru, mi-a spus bunica Ioana! E unul din bunurile de preț pe care ei le au. Noi vom avea grijă de ea până ei se întorc pentru că altfel o va mânca dihorul pe biata găină”.
Această frântură de copilărie mi-a revenit în imagine când am fost sunat și am acționat pe loc. Am ajutat un om pe care nu îl cunoșteam și de la care nu era prevăzut să câștig nimic. L-am ajutat să recupereze un animal pe care astfel l-a îngrijit și care atunci era unul din bunurile lui cel mai de preț. Foarte simplu și firesc!
Percepția domnului Mihai Sprînceană sau comentariu prietenului meu Ioan Popa o pot cuantifica ca pe o recompensă de azi pentru un lucru bun și firesc pe care l-am făcut întâmplător, cândva”, susține președintele Consiliului Județean Caraș-Severin.
Primarul municipiului Reșița, Ioan Popa a avut la rândul său o opinie despre această relatare, dar și depre reacția prietenului său, Romeo Dunca:
„Mă bucur că ați „devoalat” această faptă „măruntă”, dar relevantă, cu privire la caracterul unui om. Romeo Dunca provine, ca familie, din sat Ieud, Maramureș.
Cine are curiozitatea să „sape” mai adânc în istoria familiei sale, va găsi acolo o casă memorială, unde poate afla că 6-7 membri ai familiei sale au fost lichidați de comuniști, fiind partizani adevărați și oponenți ai sistemului creat de comuniști în perioada postbelică.
Eu le-am transmis celor care „sapă” la temelia caracterului său, că-și vor rupe dintii, dar nu m-au luat în serios!
Un om care trage o sanie, timp de 3 săptămâni, la minus 35 de grade, în Antarctica, cu nopțile dormite într-un cort la -20, este greu de doborât. Micile frecușuri din sala de consliu județean sunt glume proaste pe lângă suferințele pe care le poate îndura acest om. Onorat să-i fiu prieten!”, a precizat primarul Reșiței, Ioan Popa.
Lorena POENARU
„Berbecul nostru de prăsilă e cel mai valoros lucru pe care îl avem”, mi-a spus proprietarul.
–
Discriminare!
Oaia și berbecul nu sunt egale în drepturi maternale (prăsilă)?